Are trei fete dar în loc să fie fericită alături de ele stă mereu cu lacrimile pe obraz. Două  dintre fiicele Ioanei Ciobanu sunt grav bolnave, una dintre ele nu poate să meargă iar cealaltă la 25 de ani are gândirea şi comportamentul unui copil. Nici femeia şi nici soţul ei nu lucrează, singura sursă de venit a familiei fiind ajutorul de însoţitor de 1000 de lei.

Femeia a adus pe lume trei fete, două dintre ele nu pot mânca singure şi nu pot rămâne o clipă nesupravegheate întrucât s-au născut cu un handicap. Nicoleta, mezina familiei, nu poate merge având tetrapareză  spastică, iar Ana Maria de 25 de ani are gândirea unui copil. Dacă în ceea ce o priveşte pe Ana Maria medicii nu îi dau nicio şansă de revenire, Nicoleta poate deveni un copil normal însă pentru asta e nevoie de mulţi bani.

A renunţat la terapie pentru că nu mai are bani

Venitul lunar al familiei nu depăşeşte 1000 de lei reprezentând pensie de însoţitor pentru cele două fete, banii abia dacă ajung pentru mâncare, astfel că familia Ciobanu speră ca cineva cu suflet să îi ajute. „ Ca să putem merge mai departe avem  nevoie de bani. Stresul că mâine nu am ce să le dau să mănânce sau să mă duc la recuperare şi să nu am cu ce să plătesc şi să-mi spună să plec este foarte dureros. Ne-am împrumutat în bancă pentru a plăti operaţia Nicoletei. S-a întâmplat anul trecut când Nicoleta a fost operată la ambele picioare într-o clinică din Craiova. Nu ştiu cum voi putea merge mai departe”, spune Ioana Ciobanu.

Nicoleta a împlinit nu de mult timp cinci ani, tot ce şi-a dorit de ziua ei a fost să poată să meargă, dorinţa nu i s-a împlinit însă. Ea ar trebui să facă  terapie zilnic însă nu a mai fost la un cabinet de recuperare din luna august, de când, medicul la care mergea i-a spus mamei sale că trebuie să plătească 300 de lei pe lună pentru şedinţele de recuperare. „Îmi doresc foarte mult să mă joc cu alţi copii, să alerg mult, dar nu se poate. Mami mi-a promis că o să mă fac bine, atunci am să pot să urc scările singură”, spune Nicoleta.

Sevastu Ciobanu, tatăl celor trei fete şi soţul Ioanei este neputincios în faţa problemelor cu care se confruntă familia lui. A încercat să se angajeze dar nu a reuşit. Singura speranţă a celor doi soţi că vor reuşi să-şi vadă fata cea mică mergând este ca cineva cu suflet mare să îi ajute. Familia mai este ajutată de a treia fiică a lor plecată la muncă în Austria.