Doamne-ajută! Nu, lăsați Paștele. Doamne-ajută că s-au întors campaniile electorale și pe la noi. Și că nu s-au comasat alegerile, ceea ce înseamnă că ne putem bucura de mocangeli pentru doi ani legați. Ne e cam rușine nouă când ne filmează televiziunile dându-ne coate la cozi, dar scopul scuză mijloacele, ce să-i faci. Iar scopul pentru orice om cu capul pe umeri este să pună mâna pe ulei și pe conserve. Nici nu mai contează prea tare dacă, la o adică, are bani să și le plătească el însuși. Supraviețuirea e o chestiune și de conservare a resurselor. La umilință trebuie apelat cu mult înainte să ajungi cu cuțitul la os, dacă vrei să previi inaniția. Au demonstrat-o, într-un material foarte haios al RTV, asistații sociali din Ploiești. Care, după ce s-au împins la coada pentru alimente de parcă ar fi venit tsunami-ul din spate, au încărcat frumos papornițele cu ajutoare în taxiuri și-au plecat acasă. Da, ați citit bine, în taxiuri. ”Aveți bani să mergeți cu taxiul-!”, o întreabă reporterița mirată pe o doamnă care tocmai ieșise cu câteva plase. ”Sunt operată, mamă”, răspunde femeia cu o grimasă. Mi se pare corect. Operația suferise deja câteva traume nasoale cauzate de coatele concurenților de la ușa primăriei. Nu putea să mai îndure și aglomerația din autobuz. Sigur, cu adevărat vinovate sunt partidele. De la ele pleacă această umilire națională. Una e să ai date de popor milog și alta e să exploatezi asta cu un cinism atroce. După multă vreme, mi-a plăcut o luare de poziție a unui pedelist. Nu mai știu cum îl cheamă, unul cu față antipatică. Auzind de șpăgile electorale date de Roberta Anastase și Sever Voinescu la Ploiești, a zis că-i sfătuiește pe toți oamenii care au primit mită electorală de la un anumit partid să accepte cadourile, dar să voteze cu ceilalți la alegeri. Sau, dacă primesc și de la unii și de la alții, să nu se ducă la vot. Mi se pare o atitudine civică cât se poate de decentă, în peisajul indecent la care suntem părtași în prag de alegeri.

Sigur, lucrurile ar putea fi privite și cu mai mult idealism. Dacă aș fi ONG (dar unul neinteresat de profit pe fonduri europene, cum sunt majoritatea) aș face o campanie în care să încurajez oamenii să refuze mita electorală. Le-aș spune că o fac pentru demnitatea și orgoliul lor. Că e mai important să fie nemâncați și demni decât sătui și umiliți. Dar cum aș face să-i conving de asta, întrebați- A, păi e simplu. Le-aș da niște făină și niște ulei.