Stafidele

Prima metodă de conservare a fructelor și legumelor, uscarea la soare, este cunoscută de mii de ani drept cel mai eficient mod de a păstra proprietățile nutritive ale alimentelor. Caisele, smochinele, strugurii, prunele, sunt doar câteva dintre fructele a căror conservare sub această formă este utilizată încă din vremuri străvechi. Spre deosebire de celelalte fructe care-și păstrează numele și după uscare, fructul uscat al strugurelui a căpătat de-a lungul timpului, probabil ca semn al prețuirii sale, un nume special: stafida.

Stafidele conțin zaharuri naturale (fructoză și glucoză) care sunt transformate cu ușurință în energie de către organism și nu afectează sănătatea dinților prin producerea de carii. Din contră, acidul oleanolic din ele este eficient în distrugerea bacteriilor și prevenția bolilor gingivale.

Stafidele constituie o sursă primară de antioxidanți. Fenolii și flavonoidele pe care-i conțin din belșug neutralizează radicalii liberi, blocând procesul de oxidare care cauzează deteriorarea țesuturilor. Pe lângă calciu, stafidele conțin și boron, un mineral care protejează oasele și neuronii și este necesar pentru preschimbarea estrogenului în estradiol și activarea vitaminei D. Stafidele sunt o sursă bună de fier, vitamine din complexul B, ajutând la formarea globulelor roșii din sânge. Aceste fructe uscate s-au dovedit benefice și în tratarea acidității gastrice fiind bogate în potasiu și magneziu (antacizi importanți) sau în combaterea constipației prin conținutul mare de fibre. Polifenolii din stafide, alături de rolul lor antiinflamator și bacterian, protejează vederea și scad riscul îmbolnăvirii de afecțiuni oculare degenerative.

Vizualizări: 144

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din :

Citește și: