Pepe așteaptă un copil. Nu, n-a trimis un băiat de la bloc după țigări la colț. Îl așteaptă din burta viitoarei sale soții, pe nume Raluca Pastramă. Ce nume, nu- Mai că-ți vine să întrebi dacă nu cumva invitații vor servi mireasa la nuntă, înainte de sarmale. Dar nu. Cică el, Pepe, a fost primul bărbat din viața ei și va și ultimul. A spus-o țărănușul la televizor. Țărănușul, țigănușul, mă rog. Așa e la ei. Se ia mireasa doar dacă-i virgină. Și, de obicei, de la 14 ani. Dacă mai ai noroc să găsești una majoră și necunoscătoare de bărbați, ai face bine să pui ceva pe ea. Laba, parul, rochia de mireasă, vezi tu. Poate toate trei.

Știrea asta sub-mondenă mi-a amintit că am din ce în ce mai mulți prieteni care nasc. Cei ale căror soții sunt gravide acum citesc cu febrilitate, cot la cot cu ele, forumuri despre maternități. Și sunt absolut îngroziți. Nu atât de șpăgile pe care trebuie să le dea cât mai ales de condițiile care li se oferă în schimbul acelor favoruri bănești. E drept, depinde mult și de maternitate.

E un spital celebru în București, de exemplu, la Polizu. Polizu e o stradă care ține de la Gara de Nord până undeva spre Piața Victoriei, aparent două zone respectabile ale capitalei. Luate separat, pot fi considerate și așa. Dar drumul care face legătura între ele și pâlcurile de case dubioase situate de-a lungul lui sunt altă poveste. Genul de străduțe pe care vezi prostituate mai mult dezbrăcate încercând să oprească mașini în plină zi, pe la amiază, arătându-și sexul. Peisajului pestriț i se adaugă proxeneții, dealerii de droguri, cerșetorii și, mai ales, tagma de dubioși de la care te aștepți să fie chiar mai răi decât ceilalți, de care știi măcar cu ce se ocupă. O astfel de amplasare nefericită nu face deloc bine maternității Polizu, care este coșmarul oricărei familii civilizate ce are proasta inspirație să o aleagă pentru a livra bebelușul, cum se spune în engleză. O dată e frustrant pentru că mai mult de jumătate de cliente sunt de etnie romă. Strașnice gene au femeile alea! Româncele noastre abia se mai târăsc pe coridoare încă din luna a opta, ba unele nu se mai pot ridica din pat cu multă vreme înainte de soroc, în timp ce doamnele respective sudează țigările la intrarea în spital cu câteva ore înainte să intre la cezariana de liposucție. Nu m-ar mira să aud că uneori nasc de-a-npicioarelea, pe coridor, ca-n The Meaning of Life al celor de la Monty Python. În timpul ăsta, asistentele se adresează cu drăgălășenie tinerelor mămici care denotă stângăcie în gesturi: ”Mulge-te, ce stai ca vaca-!”, a fost formula de adresare cu care a fost gratulată o proaspătă mamă într-o astfel de maternitate bucureșteană. Să vă mai povestesc cum iese moașa, anestezistul, etc. să se prezinte taților, imediat după naștere, așteptând să le pice plicul în buzunar- ”Bună ziua, sunt doctorul/asistenta Cutărică, eu v-am născut copilul...”. ”Mersi, iar eu l-am făcut”, ar trebui să explice și tatăl. Și să plece.