Antrenorul Energiei mănâncă fasole cu ciolan, sarmale şi papanaşi şi a gustat uneori vin şi ţuică, dar nu face excese

Antrenorul american de pe banca echipei locale de baschet, Theo Evans, a îndrăgit deja oraşul Târgu Jiu şi s-a adaptat perfect aici. Nici frigul iernii care se apropie, nici mâncarea diferită de cea din State sau vinul şi ţuica tradiţională nu-i displac, pentru că s-a obişnuit cu toate. Theo apreciază la Târgu Jiu frumuseţea fetelor, cu care nu poate însă discuta pentru că nu cunoaşte limba română, dar şi faptul că vin foarte mulţi copii la sală, cu aceştia comunicând foarte uşor pentru că majoritate vorbesc engleza.

Devenit deja o mică vedetă locală după succesul de care se bucură echipa sa, ajunsă pe locul doi în divizia A, antrenorul Energiei Rovinari a răspuns recent unor întrebări atipice despre el şi ceea ce-i place sau nu în România.

Theo Evans nu pare deloc o vedetă, s-a adaptat perfect în Târgu Jiu şi este uşor abordabil, preferând să discute deschis cu oricine cunoaşte engleza şi vrea să poarte o discuţie cu el. „Îmi place aici la Târgu Jiu, este un oraş mic, liniştit şi frumos. M-am adaptat chiar şi cu frigul de aici chiar pentru că şi în SUA iarna este frig, aşa că nu este o problemă. Dacă ne este foarte, foarte frig, mai punem o haină pe noi şi se rezolvă problema”, mărturiseşte antrenorul american al Energiei, care precizează că e chiar un avantaj pentru el şi echipă faptul că oraşul e mic şi nu oferă prea multe tentaţii.

Lucrurile stând astfel, Theo spune că jucătorii se pot concentra asupra baschetului: „Magazinele, toate, sunt aproape, lumea se poartă drăguţ cu noi şi în consecinţă nouă nu ne rămâne decât să ne concentrăm la ceea ce avem de făcut”. Dacă ies la un club să se distreze, americanii lui Evans o fac în mod organizat, după meciuri de regulă, şi ies doar împreună cu antrenorii care nu le permit să întârzie foarte mult. Clubul preferat al lor este cel din apropierea sălii unde joacă şi se pregătesc, tot în apropiere de sală fiind şi restaurantul unde baschetbaliştii servesc masa.

Mâncarea românească nu le displace jucătorilor şi nici antrenorului care spune că s-a obişnuit cu toate preparatele tradiţionale: „M-am obişnuit cu mâncarea de aici şi îmi plac mult papanaşii. De asemenea îmi place foarte mult fasolea cu ciolan. Nu am mâncat foarte multe feluri de mâncare tradiţionale româneşti dar, în general, ce am mâncat mi-a plăcut. Mi-au plăcut şi sarmalele, dar mai puţin mititeii. Despre băuturi nu pot spune foarte multe, pentru că nu sunt un băutor. În general beau doar apă plată, dar am băut şi câte un pahar de vin sau ţuică”.

„Mi-aş dori să mai rămân aici încă vreo doi ani. Vreau să construiesc la Târgu Jiu ceva mare, dar nu pot rămâne aici pentru totdeauna. Sper ca toate să meargă bine şi să pot să mai rămân. În general nu spun nimănui, dar în mintea mea este să câştig orice competiţie la care particip. Mi se pare normal să gândesc aşa, pentru că dacă voi juca doar să ocup locul cinci, nu voi avea nicio satisfacţie. Trebuie să dai motivaţie baschetului. Aceasta este dorinţa mea şi ambiţia mea”.

Theo Evans – antrenor Energia Rovinari 

Evans: „Copiii vor dori să vină să se antreneze!”

Americanul Theo Evans apreciază şi faptul că vin din ce în ce mai mulţi copii la sală şi apreciază spectacolul de pe teren: „Important pentru mine este faptul că foarte mulţi copii sunt în sală. Este momentul lor, în momentul în care văd un spectacol şi le place vor dori şi ei să se antreneze, vor dori şi ei să joace şi, cine ştie, în zece, cinsprezece ani poate vor juca şi ei aici. Vrem să vină copiii la sală şi să viseze să facă o carieră în baschet. La fel ni s-a întâmplat şi nouă când eram copii. Jucătorii sunt idoli pentru aceşti copii mai mult decât mine. Îi văd la meciuri, pot să vorbească cu ei, să facă poze, să ia autografe şi aceste lucruri contează foarte mult pentru aceşti copii. Dacă vor să devină doctori, să se facă doctori, dacă vor să fie ingineri, să se facă ingineri, dar iată că, dacă vor, pot să joace şi baschet”.

Antrenorul Energiei a explicat de ce jucătorii săi comunică atât de mult cu oamenii din sală după meci, merg în tribună uneori, salută publicul, se fotografiază cu fanii şi nu pleacă din sală câteva zeci de minute: „Acolo unde am antrenat până acum era obligatoriu ca după meci jucătorii să rămână încă zece minute pe teren pentru a sta cu fanii pentru poze sau autografe, să comunice cu ei. Este foarte important să interacţioneze cu copiii. Nu am venit aici doar pentru a aduce jocul de baschet în acest oraş. Baschetul înseamnă mult mai mult decât să pui o echipă pe parchet şi să joci. Baschetul înseamnă să dai oraşului un eveniment la care să poată să participe, să interacţioneze şi să simtă fiecare că face parte din echipă, că sunt şi ei un membru al echipei”.

Vorbind despre fetele pe care le vede la meciuri, Evans apreciază frumuseţea gorjencelor care vin în număr mare la meciuri, dar spune că nu a discutat cu ele: „Sunt fete foarte frumoase, frumoase şi foarte tinere. Am văzut foarte multe fete tinere în tribune la meciuri. Dar nu ştiu româneşte şi nu am putut vorbi cu ele”.