Criticam ieri candidații slabi pe care i-a propus ARD-ul la ceea ce ar fi trebuit să fie alegeri uninominale pentru parlament. Sigur, frapant și curios este faptul că USL-ul a venit cu nume și mai nasoale. Și e pe undeva de înțeles de ce-au făcut-o. USL-iștii nu s-au sinchisit să evite să pună pe liste anonimi, antipatici sau cercetați penal tocmai pentru că, într-o competiție cu oricare dintre candidații ARD-ului, cred că și cățelul meu Charlie ar fi obținut mai multe voturi, dacă îl punea Ponta pe listele USL. Ba chiar aș îndrăzni să numesc câțiva câștigători de colegii din partea USL pe care Charlie i-ar bate cam la orice test de inteligență. Faptul că USL-ul și-a permis să nu facă eforturi prea mari în a alege niște oameni mai de Doamne-ajută pe care să-i trimită în Parlament se datorează poporului ușor cretin, pe de-o parte, și puterii PDL-iste ușor tâmpite, pe de alta. Dar să le luăm pe rând.

Poporul ușor cretin nu știe nici măcar unde ar trebui să caute cuvântul ”uninominal” ca să afle ce înseamnă. Îndrăznesc să afirm că binișor peste jumătate dintre cei prezenți la vot au venit la urne fără să aibă habar care-s (toți) candidații din colegiile lor, chitiți să voteze politic. Iar asta e rău. Nu e rău doar din cauză că USL-ul ar fi putut să-l pună pe Charlie să candideze și ne-am fi ales cu un câine în parlament. E rău pentru că ne-am ales cu mulți penali. Ba chiar cu unii care afirmau ieri zâmbitori pe la televizor, de la căldurica imunității, că țintesc un post de ministru. De ce i-ar fi votat lumea pe ăștia? ”Pe care ăștia?”, va întreba lumea. ”Noi am votat USL-ul, maică”. Pe-ai lu' Iliescu! Ăia care nu-s cu Băsescu. Nu?

Conducerea PDL n-a prea avut de ales, cu criza care o penetra aprig de la spate în ultimii ani. Măsurile de austeritate trebuia să fie luate, drept dovadă că au fost luate în toată Europa. Altundeva au greșit PDL-iștii. Au combinat cinismul măsurilor de dreapta cu aroganța atitudinii de dreapta. În România nu poți să și iei oamenilor din bani și să le mai ții și morală ulterior, iar apoi să te aștepți că vei mai fi votat de talpa țării, vreodată. Ce le-o fi trebuit lor tupeu și aroganță, mă-ntreb? De ce să nu îndulcească tăierile măcar cu un discurs populist sau cu niște vagi minciunele de stânga, necostisitoare? Probabil pentru că liderul PDL nu a știut niciodată altceva. Băsescu a ales să joace pe cartea animalului politic de pradă, care nu iartă și ucide fără tresăriri. Și de data asta a pierdut mâna. Când au foamea-n gât, oamenii nu mai vor să vadă tigri la televizor. În schimb, le sunt mult mai dragi animăluțele simpatice, ca de exemplu pisoii, cățelușii sau michimaușii. Și preferă oricând un președinte dormitor unuia jucător.