L-am văzut şi eu pe ofiţerul Armatei române în Piaţa Universităţii, un locotenent din Câmpia Turzii, care venise la Bucureşti să protesteze alături de nemulţumiţi, dar n-am luat în serios gestul pentru că am fost sigur că locotenentul îmbrăcat în uniformă era o păcăleală pusă la cale de te miri cine. Nu l-am luat în serios pentru că nu credeam că un ofiţer activ pleacă din unitate fără voia superiorilor să facă ce-l taie pe el capul în oricare din colţurile României. Ştiam că în armată sunt reguli stricte sub imperiul cărora angajaţii decid de bună voie să-şi petreacă o parte din viţa lor. Sincer, am crezut că e o butaforie pusă la cale pentru credibilizarea protestelor. Abia când Statul Major General a dat un comunicat prin care-şi exprimă consternarea faţă de soluţiile  propuse de locotenent pentru administrarea ţării în această perioadă m-a cuprins şi pe mine consternarea faţă de consternarea Statului major. Am crezut că de locotenentul cu pricina, dacă el există cu adevărat, ar fi trebuit să se ocupe alte organisme ale armatei fără prea multă tevatură pentru că era clar că omul e dus cu pluta şi că are serioase probleme la mansardă din moment ce a ieşit public şi a propus nici mai mult nici mai puţin decât o lovitură de stat dată de armată. O armată care se presupune că s-a integrat în NATO, o armată în care alături de biserică lumea are cea mai mare încredere. Personajul, repet, dacă există, trebuia judecat în regim de urgenţă şi judecata trebuia începută cu un consult psihiatric de care omul are realmente nevoie. Dar că structurile armatei l-au luat pe personaj în serios şi ditamai comandantul Flotilei 71 Antiaeriană din Câmpia Turzii l-a invitat să discute soluţiile cu privire la mersul treburilor în România pare să denote că locotenentul nu este singurul care are nevoie de un consult medical de urgenţă.

Părerile oricărui militar activ în ceea ce priveşte mersul  Statului  român sunt egale cu zero pentru că el a jurat să apere ţara cu preţul vieţii atunci când comandantul suprem i-o cere. Comandantul suprem este preşedintele ţării indiferent că el se cheamă Băsescu, Iliescu,Vanghelie etc! Militarul a jurat să moară pentru asta şi nu pentru părerile sale politice. Dacă vrea să facă politică să dea jos haina militară, să îmbrace blugii si să stea cât vrea în Piaţa Universităţii sau în altă piaţă pentru că probabil militarul este îngrozit la gândul că o să iasă la pensie la 50 de ani cu o pensie la care ar râvni oricare intelectual al României pe care o vrea el sub cizmă. Acestui personaj i se dă prea multă importanţă când cazul lui este atât de clar, iar Statul Major cred că a rămas fără obiectul muncii din moment ce îl ia în serios. O problemă pentru Statul Major ar putea fi disciplina din armată şi modul cum astfel de oameni cu probleme grave de sănătate ajung să gestioneze probleme militare, poate unele cu un grad mare de periculozitate. C

ei care aleg să poarte haina militară în loc de blugi o fac în deplină cunoştinţă de cauză, iar derapajele de la reguli nu sunt scuzabile. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare militar ar pleca când îl taie capul din unitate şi ar folosi tehnica militară pe post de mijloc de transport? Să zicem „merci” că locotenentul n-a venit la Bucureşti călare pe un... tun.