Un olar gorjean ne arată cum să facem obiecte din lut

Un număr de 20 meşteri populari din Gorj, Dolj, Argeş, Mehedinţi şi Râmnicu Vâlcea şi-au expus obiectele artizanale la căsuţele instalate în faţa Teatrului Elvira Godeanu. Unul dintre meşteri populari din Gorj ne-a dezvăluit câte ceva din tainele olăritului.

Ion Retezeanu are 54 de ani şi spune că a învăţat să facă cănuţe, farfurii şi urcioare de pământ încă din copilărie şi nu ar renunţa niciodată la acest meşteşug. “M-am născut odată cu oalele de lut şi am crescut împreună cu ele. Nu m-am gândit să renunţ la acest la această meserie chiar dacă munca nu este plătită, iar vânzările sunt din ce în ce mai afectate de criză”, a declarat Ion Retezeanu. După o experienţă de câţiva ani buni de când merge la târgurile meşteşugarilor organizate în ţară şi în străinătate, Ion Retezeanu spune că cea mai mare bucurie pentru un meşter popular este atunci când i se apreciază munca: “Chiar dacă mulţi nu cumpără nimic mă bucur foarte mult atunci când cineva spune că am obiecte foarte frumoase. Nu suport să-i aud pe câte unii spunând că nu au ce face cu ele. Într-adevăr obiectele de lut nu mai au însemnătatea de altădată, acum au fost înlocuite cu foarte mare uşurinţă de plasticărie”.

Olăritul, o meserie grea

Olăritul este o meserie destul de grea, deşi puţini oameni ştiu acest lucru. Foarte dureros pentru un olar este atunci când după două zile de muncă la un vas de lut, acesta se sparge din neatenţia sa ori a altei persoane. Ion Retezeanu ne-a dezvăluit câteva secrete ale meseriei sale: Îmi iau materialul din fosta vatră a satului Găleşoaia. „Caut locul unde se află argilă, aleg materialul şi îl las la macerat o perioadă. Apoi se umezeşte cu apă şi se  aduce în atelier o cantitate de lut pentru o zi de lucru. Lutul se bate ca o turtă cu ajutorul unui mai. Se taie subţire cu o cuţitoaie, făcută dintr-o coasă. Procedeul se reia de două-trei ori pentru a se elimina impurităţile. Urmează apoi tehnica de călcare şi degresarea. Pentru vasele folosite la gătit degresarea se face cu nisip, iar pentru celelalte degresarea se face cu cenuşă. După ce se bat bulgării în raport de mărimea vaselor dorite, se trece la lucru cu roata. Sunt vase pentru care lucrez şi două zile la câte unul. Cel mai rău lucru este ca după ce l-ai terminat să-l loveşti din neatenţie. Atunci toată munca se duce pe apa sâmbetei”. Cele mai ieftine obiecte realizate de meşterul popular sunt ceşcuţele de ţuică pe care le comercializează cu 2 lei/ bucata, iar cele mai scumpe sunt ulcioarele mari care costă 150 lei/bucata.

Vizualizări: 80

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Monden:

Citește și: