Deși ateu ultradeclarat, Remus Cernea a urmat cu sfințenie etapele inevitabile ale băiatului care își dă seama încă din copilărie, dovedind astfel o precocitate medie, că nu e nici frumos, nici deștept, nici descurcăreț, nici bun la fotbal, nici bogat: nu am informații clare, dar mai mult ca sigur a fost rocker, în liceul timpuriu, apoi s-a hotărât să fie totuși un artist mai cumpătat și s-a dedicat poeziei, a dat la filosofie pentru că nu se pricepea la nimic și, într-un final, a devenit (ce să facă și el) ecologist convins. În tot acest timp a locuit cu părinții. De altfel, cred că s-a mutat de la bieții lui babaci abia anul ăsta, când presupun că i-au dat o locuință de la Parlament.

Singurul lucru mai chel decât CV-ul lui Remus Florinel Cernea este declarația de avere a lui Remus Florinel Cernea, care e goală. Revenind la CV însă, din rubrica ”activitatea profesională” aflăm că domnul Cernea și-a găsit primul său job la 38 de ani, anul trecut adică, când Ponta l-a angajat în cancelaria lui. Acum, iată, e și parlamentar. Și, dacă vă mai amintiți, a vrut să fie și președintele țării, în 2009.

Vi-l imaginați pe Remus Florinel în 2009, stând în camera lui și scroll-uind a o suta oară printre ofertele pe care le-a primit pe Best Jobs, E-jobs și încă 24 de site-uri de profil pe care avea cont? Din bucătărie, maică-sa bate încetișor cu furculița în oală. Nu-l mai strigă ca să-l cheme la masă de vreo 15 ani, pentru că lui Remus i se pare sub demnitatea lui să fie chemat în bucătărie să pape ciorbiță, precum copiii. Remus își prinde lațele alea slinoase cu o pereche de chiloți pe care i-a furat din bagajul unei colege în clasa a doișpea, când au fost într-o excursie cu proful de geografie la Moeciu, și vine în bucătărie, mai bucuros decât de obicei. Ambii lui părinți izbucnesc în lacrimi când îl văd, așa cum o fac de ani buni, de când nu-i mai pot reproșa faptul că poate totuși ar trebui să-și găsească o viață. Dar nimic nu-i poate învinge optimismul lui Florinel:

- Mamă, m-am hotărât. Anul ăsta mă angajez.

Maică-sa tresare și începe să tremure de emoție, ștergându-și lacrimile stângaci cu mâneca. Nu are curaj să spună nimic, dar și ea, și taică-su, îl întreabă din priviri.
- Mă fac președintele României!