Bucurie mare la Roşia de Amaradia, unde, după doi ani de aşteptare, localnicii au încasat de la exploatarea minieră din zonă dreptul de uzufruct pentru terenul folosit pentru extragerea cărbunelui. Unii dintre săteni au spus ca se vor duce cu banii direct la cârciumă, în timp ce alţii, mai grijulii, s-au gândit la impozite, taxe şi medicamente… Unii au plecat plângând pentru că nu s-au regăsit pe listă. Oamenii au primit între 300 şi 7.000 de lei.

Localnicii din Roşia de Amaradia trec de ani de zile printr-un coşmar, multe dintre case crăpându-le din cauza alunecărilor de teren. Pământul pe care îl aveau la marginea satului nu mai poate fi nici el muncit pentru că a fost luat de către mină. În schimbul lui ar trebui să primească bani, dar sumele datorate de unitatea minieră pe 2013 au fost achitate de abia acum, despre cele pentru 2014 neştiindu-se nimic.

Adrian Dincă a cerut 1700 de lei, dar a primit 1600 de lei. „Iau ce îmi dă, că nu am ce face, pământul mi l-au făcut oricum praf“, este concluzia omului. Un alt localnic şi-a luat banii şi a intrat în cârciuma din sat pentru că nu se ştie dacă mai ia alţii. „Păi mai bem şi noi o bere, că acum ce să facem, dacă tot luarăm nişte bani pe 2013, că pe 2014 nu se ştie dacă mai luăm“.

Un alt sătean spune că nu-i ajung banii nici până acasă. „Ce să faci cu 500 de lei, nici nu ajungi cu ei acasă, sunt nimicuri, eu numai de 500 de lei făceam pe terenul meu, un pogon de pământ, asta e“.

A aşteptat banii sub cerul liber

La coadă, pentru bani, a venit si o bătrânică de 86 de ani. Bolnava şi în cârje, a dormit toata noaptea sub cerul liber, într-o staţie de autobuz, ca să fie sigura că prinde o maşină care să o aducă până la mină, pentru a lua banii. „Pământul meu stă pe acolo şi nici bani, nici nimic, şi eu stau în cârje, e bine, şi eu plătesc impozit pe un pogon pe care îl mai am, din pensioara mea. Pământul meu e bălţi şi munţi, puteam pune grâu pe el şi porumb, de ce îşi bat joc de noi in halul asta?“, spune Maria Calina.

Un bărbat i-a dat o pătură să se învelească. „Stătea sub cerul liber, afară la poartă, uite cum ar fi aici pe bancă, i-am dat eu o pătura să stea învelită, că e frig noaptea“. În cele din urma, femeia a reuşit sa îşi primească banii, 2.000 de lei, pe care îi va împarţi cu nepoţii săi.

Alţii au venit degeaba

Nu toţi sătenii au fost la fel de norocoşi. Unii nu s-au regăsit pe tabele şi mai au de aşteptat până vor primi banii pentru pământul folosit de unitatea minieră. „Degeaba venirăm domnule, degeaba, suntem bătrâni – 90 de ani, mă dor picioarele de nu mai pot, în altă zi nu mai pot veni“. Nici Constantin Sain nu e pe listă. „Ştiţi ce ne dă, un picior în fund, ca să plecam acasă. Am venit degeaba- degeaba, fac ca nenea ăla, venii să mai stau de vorba cu oamenii“.

Delia Diaconu a început să plângă când a aflat că nu e pe listă. „Acum venii să iau şi eu şi nu sunt trecuta pe tabel, mai şi plânsei, ori dă la toţi, ori la niciunul“.

Liviu Cotojman, primarul din Roşia de Amaradia, dă asigurări că vor primi banii, până săptămâna viitoare, şi cei care nu au fost pe listă. În privinţa banilor datoraţi de exploatarea minieră pentru anul în curs, localnicii nu au aflat daca îi vor primi până la sfârşitul lunii decembrie sau de abia anul viitor li se vor face noi promisiuni pe aceasta temă. „Ne dă cine ştie cum, la doi ani, pe anul asta, dar lumea ce mănâncă, am copii în străinătate, am 85 de ani, soţia bolnavă, pe mine cine mă îngrijeşte? Am 21.000 mp la ei, am actele la ei“, spune Gheorghe Sanda. „Unde e dobânda banilor noştri, cine a mâncat-o? Ştie Târgu Jiul, ştie directorul de la Berbeşti unde e dobânda banilor noştri? Şi-au bătut joc de noi, nici banii ăştia la timp nu ni i-au dat“, spune un alt localnic supărat de banii pe care i-a primit după atâta aşteptare.