Nu că m-ar fi bătut la tenis, dar CTP-ul le zice bine. Vă povesteam deunăzi cum aştept ca pâinea caldă decizia Înaltei Curți referitoare la recursul lui Dan Voiculescu la decizia CNSAS. I-a fost nefavorabilă. A rămas cum am stabilit: a colaborat. Furios, Felix face spume pe blog şi anunţă că merge la CEDO. Tocmai la CEDO. Pun pariu că înainte de 1989 nici nu-şi imagina că va ajunge vreodată la CEDO. Sau la drepturile omului, în general. De asemenea, Voiculescu ameninţă cu procese pe aceia care-l vor acuza de poliţie politică. Face, cum ar veni, ca soţul prins în pat cu amanta. Tactica cunoscută din strămoşi: minţi. Ce dacă vă prinde în flagrant, nici măcar acoperiţi de plapumă? Minţi. Spui că te-a drogat. Că eşti posedat de diavol. Că ai fost şantajat. Că te-a violat. Orice. Minţi cu neruşinare, altă cale nu există.

Dar, ca să revenim, CTP are o interpretare mai bună, dintr-o perspectivă complet nouă, pentru reacţia nejustificat de aprinsă a lui Voiculescu. Sugerează finuţ că, ţinând cont de percepţia publică de care se bucura preşedintele PC, un simplu verdict de colaborare e umilitor. ”Dânsul mai degrabă a fost perceput ca un ofiţer, un colonel ceva, un general dacă a mai avansat. Aşa colaborator, un simplu pălmaş, e umilitor”. Corect. Nimeni nu cred că avea îndoieli referitoare la trecutul lui Dan Voiculescu. N-aş vrea să umblu cu prejudecăţi, dar se vede în natura lui o apetenţă către... abscons. Nu doar că nu se îndoia nimeni, dar toţi îl priveau ca pe simbolul cel mai de temut şi mai influent a ceea ce Antena 3 numeşte cu mult umor azi ”fosta Securitate”, accentuând în mod evident şi nefericit pe adjectiv. De fapt da, domnule CTP, știa toată lumea. Dar e plăcut s-o auzi oficial.

Şi, cum am mai spus, cel mai plăcut ar fi s-o aud din gura unui ştirist, poate (Doamne-ajută!) chiar a unui moderator de emisiuni de la Antena 3. Să văd cum li se umple gura de pelin când vor spune: ”Stimatul domn profesor Dan Voiculescu, liderul PC şi fondatorul extraordinarei fundaţii omonime, şi-a turnat verişoarele la Securitate.” Hai, Mircică! Hai, Mihăiţă! Haide, Gabi! Hai că puteţi!