Joaca de-a arestatul lui Vîntu a întrecut orice măsură. Individul a fost pus iar în libertate şi pare că acest lucru s-a făcut pentru că a ameninţat în faţă judecătorii care-i judecau eliberarea că dacă nu va fi pus în libertate va ”lua justiţia în mâinile sale” făcând apropouri mult prea directe la ofiţerii acoperiţi din justiţie care-i dirijează drumurile către arest. Curtea de apel Bucureşti care l-a pus iar în libertate s-a speriat rău de tot din cel puţin două motive: Ori s-a temut că va ajunge în mâna lui Vântu, aşa cum acesta a promis împreună cu toată garnitura de judecători grei, lucru greu de crezut, ori Vîntu în închisoare s-ar fi plictisit şi ar fi început să stea la poveşti cu anchetatorii, lucru destul de periculos pentru multe persoane. Aşa că s-a preferat a doua variantă. Deşi a lăsat cu ochii în soare sute de mii de sărmani care au crezut că se îmbogăţesc de la FNI-ul  lui, deşi se pare că n-a plătit statului nici un leu pentru tranzacţiile pe care le-a făcut de-a lungul celor 20 de ani,  deşi făcea guverne şi punea preşedinţi din „spaul” său de acasă, individul îşi râde-n barbă şi pozează în victima invidioşilor care-l pizmuiesc din cauza zăcământului de calcar cu brucit de la Budureasa, care ar valora miliarde de euro. Personal cred că individul este doar o interfaţă a altora care  şi-au făcut şi-şi fac interesele de miliarde cu statul român. Zic aşa pentru că documentându-mă despre Calacarul de la Budureasa am aflat informaţii preţioase despre unde duc firele afacerilor pe care le patronează Vântu. El este puternic lipit, nu numai de sindicalistul  Luca de care s-a legat pentru vecie, ci de tot felul de oameni puternici ai zilei care nici nu clipesc când îi aud numele. Unul dintre ei este senatorul PDL Mircea Andrei care i-a fost avocat chiar pentru firma Geoasset, cea care deţine licenţa de exploatare a calcarului cu brucit de la Budureasa. Istoria acestei firme se leagă de Guvernul Tăriceanu, care i-a acordat licenţa cu două săptămâni înainte de alegeri prin HG  1412 din 14 noiembrie 2008. Calcarul de la Budureasa, în care statul român a băgat circa 150 de miliarde de lei adică, 10 miliarde de dolari la paritatea de 1 la 15, între anii 1977-1980 când în loc de uraniu pe care-l căuta a dat peste acest zăcământ, a fost vândut pe nimic, adică pe o redevenţă de 6% din valoarea  extracţiei. Interesant este că proprietara de la care a cumpărat Vântu prin Petromservice zăcământul  este o oarecare Ana Bodea, aparent o anonimă. Însă personajul este puternic legat de alte personaje din subteranul economiei precum Vişineschi de la Constanţa, Comănescu de la CNM Petrom SA şi mulţi alţii. Evident că boşii s-au folosit de alte nume pentru a interconecta cu Bodea şi anume de un obscur student la IDD, Vîlceanu şi Mariana Nicolescu, o biată bătrână de 69 de ani din Constanţa pe numele căreia primarul Craiovei Aurică Solomon şi-a intabulat şi el o casă de 400.000 de euro pe care şi-o cumpărase pe timpul primului mandat. Faptul că senatorul Andrei a încasat în cursul anului 2007 aproape 2 milioane de euro de la celebra de acum Ana Bodea, ca după aceea s-o împrumute cu 40.000 de euro mă face să cred că trăim într-o pură ficţiune din care nu mai putem avea pretenţia să ieşim vreodată. Drumurile Anei Bodea au dus şi în Gorj, la Bengeşti- Ciocardia de unde provine firma Algoritm SRL, a cărei proprietară iniţială era Măndica, femeia de serviciu de la dispensar, care după ce şi-a schimbat domeniul de activitate şi a radiat-o din registrul de la Gorj o regăsim în registrul de la Bucureşti sun acelaşi patronaj al Anei Bodea, care de această dată participă la privatizarea CNM Petromin SA. Desigur, participă dar şi câştigă!Într-o asemenea iţăraie nu este de mirare că Vântu a fost pus în libertate. În arest era posibil să spună multe….