Fascinația pentru cort a românului trădează resorturi intime interesante. În primul rând, toată lumea vrea o casă. Și toată lumea vrea o mașină. Tocmai de aceea, casa perfectă este aceea în care casa și mașina sunt, dacă nu una și aceeași, cel puțin indisolubil legate. Un cort personal în mașina personală este, la prima vedere, soluția, dacă nu pentru o viață boemă și fără griji, măcar pentru un concediu plăcut și cu griji amânate.

Am fost cu cortul în Vamă și mi-am dat seama că la fel de bine aș fi putut să merg cu o pătură. De fapt, poate era chiar mai bine cu o pătură. Nu doar că am fi putut face chestii foarte interesante în cele trei ore în care ne-am chinuit să montăm monstruozitatea de cort, dar am fi putut și să dormim. Nu știu cum i-a ajutat cortul pe țigani și dacă nu cumva au montate pe ele aparate de aer condiționat, dar în Vama Veche cortul poate fi folosit doar ca să te schimbi în el și (hai, să zicem) să faci sex, deci doar pudicii ar putea să găsească activități pentru care cortul ar fi preferabil plajei goale. În cort la mare nu poți să dormi. Până la 8 dimineața e prea frig, iar după 9 e mult prea cald. În plus, din corturile din Vamă se fură. Și nu bani sau electronice avansate. Se fură orice se găsește în cort. De la tricouri la chiloți și chiar prosoape. Probabil s-ar fura și corturi cu totul, doar că, din toată aglomerația de lucruri de pe plajă, s-au prins până și hoții că însemnătatea cea mai mică o au corturile. La ce bun să furi un cort? Doar ca ulterior să ți se fure din el?

Așadar, în lupta omului cu vitregiile naturii care nu-i permit să se mute cu tot cu casă, ca Dorothy din Vrăjitorul din Oz, cortul poate fi declarat de pe acum un eșec. Mai încercăm cu rulotele, dar am înțeles că la alea costă asigurarea cam mult.