Am crescut cu Tetelu. Tetelu a fost pentru mine înainte de politică, înainte de cultură, înainte chiar de alegerea drumului în viaţă. Alegere pe care, de altfel, a influenţat-o. A fost prima rubrică din Caţavencu pe care am citit-o cu conştiinciozitate din nenumăratele numere (sic!) de Academia Cațavencu pe care le aveam prin casă. Abia după Tetelu au venit politica, investigaţiile, cronicile şi chiar textele de umor, dar cu Tetelu mi s-a fixat în cap ideea că ar trebui să dau la Jurnalism, ca să-mi sporesc şansele să ajung, odată, când voi fi fost bătrân, eventual, coleg cu el. Am ajuns colegi mult mai repede decât aş fi visat şi, cumva, mi se pare că n-am apreciat niciodată suficient faptul că visul de a fi coleg cu Tetelu mi s-a îndeplinit. Postez aici o filă din jurnalul lui, aşadar. Nu doar ca semn de respect pentru Tetelu, cât mai ales din respect pentru voi, cititorii. Pentru că voi meritaţi să citiţi acest text dureros de filozofie scris de un cretin. Cu plăcere!

<< Aznoapte am visat că vroeam săm cumpăr timp!! Era un cojmar:: visam că eream la coadă la un ghișeu unde o vacă care abea se mișca vindea tinp și în juma de oră se închidea!! Și eu eream disperat că senchide și rămân fără timp! Și mă rugam de oameni din fața mea ”grăbițivăți, vă rog, să apuc și eu puțin timp!” Și boi aiea debia se mijcau, futuin gură și eu strigam: ”Să se dea numa câte 1 minut, să ajungă la toată lumea!” Și ăiea parcă a dracu făcea, îș lua câte 5 minute, uniii chear câteo oră! Și ieu mă uitam la ceas și vedeam cum trec minutele!! Și pe măsură ce stăteam la coadă, îmbătrâneam!!! Și cu cât mă apropeam de ghișeu eream din ce în ce mai bătrân, îm crescuse barba, mă durea șchinarea, nu mă mai ținea picioarele, începeam să văd decât o ceață, așa, și nu mai puteam săm rețin bășinile, și coada de abiea se mișca, și bruscs nu mai eream interesat de blonda aia din fața mea, mi se rupea plua de iea, aj fi vrut să stau jos și să fi avut și eu un copil sau un nepot săm țină sacoja în care vroeam să iau tinp, apoi nimic nu mi se mai părea interesant, îmi venea să votez cu Iliescu, mi se părea că sunt din ce în ce mai înțelept și totuș aș fi dat orce să am o reacție, pardon, o erecție, că începusem să și uit, de fabt nici nu mai știeam de ce stau la coada aiea și când nu mai erea decât 5 minute mam întins pe jos obosit și am rugat o femee sămi aducă o ploscă să mă piș pe mine, și toată lumea începuse să mă enerveze și meam dat seama că nu mai am niciun chef să mai trăesc și am vrut să plec acasaă să mor. Și când să plec, o fată care vroea și ea timp ma lăsat în fața ei și vaca dela ghișeu ma întrebat ”Ce doriți?” și eu am răspuns: ”Mai aveți timp??” și ea mea răspuns: ”Îmi pare rău, nu mai am timp, tocmai sa terminat, doriți alceva?”. Și eu am zis ”aj vrea să mor fericit” și ea mea răspuns obraznic: ”Boșorogule, atuncea ce cauți la coada asta?! Coada la fericire ie la celălant ghișeu! Boșorogilor, nu vă mai săturați, ocupați locu la oameniii tineri!!”. Am băgato în pzda măsi și mam dus la celălant ghișeu să cunpăr fericirea, care scriea pe un bilet ”vin în 5 minute” și am așteptat 5 minute și fericirea na venit, în schimb a venit o fată care mea zis: ”Dacă doriți fericire, să știți că sa terminat chear în fața dvstră, dar dacă doriți să muriți, puteți să mergeți la ghișeu 3!”. ”Amabilă”, meam zis. Era aglomerație, în schimb coada mergea repede, că erea bine organizată, pe 3 rânduri, ”vezi ce organizare bună are moartea, nu ca la viață unde senghesue haotic la carfur!”, și cân am ajuns la ghișeu un bou mă întreabă: ”ce morțiii măti vrei?”. Și eu zic: ”Vreau să mor!”. Și el îm zice râzând: ”Ai sosit la timp, mai era 5 minute și închideam!! Conpletează cererea asta și poți să mori!”. ”Ce noroc pe mine că am găsit deschis!” mam bucurat eu. Și apoi am murit>>.