Victime colaterale ale conflictului din Mali

România plătește cu două vieți tribut războiului declanșat de Franța în statul Mali și mulți poate ne întrebăm ce avem noi cu acest nou conflict care vine în urma celorlalte conflicte africane din ultimii ani, ațâțate sau întărâtate tot de Franța. Cele două victime românești lucrau de fapt într-un complex de industrializare a gazului natural ce aparține firmei British Petroleum, situat undeva în deșertul din Algeria, la multe mii de km depărtare de civilizație. O să spuneți ce legătură are Algeria cu ce se întâmplă în Mali? Are! Algeria are cea mai lungă graniță cu statul Mali, a cărei istorie a fost mai tot timpul influențată de Franța, până nu demult, adică până în urmă cu 40-50 de ani, când  Mali s-a separat de republica Sudaneză. Până în 1991, Mali a fost condusă de o dictatură și nici măcar acum nu se simte prea bine, pentru că nu poți face occidentali pe bandă din tot felul de triburi care trăiesc și acum ca în urmă cu o sută, două sute  de ani.

Până în anul 1960 statul a fost  colonie franceză. De fapt, conflictul din Mali a fost inițiat de Franța datorită Mișcării Naționale pentru Eliberarea Azawadului care în primăvara anului trecut a anunțat secesiunea unui nou stat, Azawad, de Mali. Franța nu avea nevoie în zonă de un nou stat desprins din actualul Mali pentru că pur și simplu zona este sub influența sa, iar zăcămintele de uraniu din Niger și aur din Mali sunt mult prea importante și neexploatate ca să rămână la latitudinea tuaregilor și a altor triburi rebele. Mișcarea despre care vorbeam și-a fixat cartierul în nordul statului Mali, iar atacul francezilor i-a înfuriat atât de mult încât au atacat și ei la rândul lor prima unitate industrială cu lucrători internaționali, pentru a lua ostatici și pentru a atrage atenția lumii că au dreptul să-și hotărască singuri soarta.

Algeria, pe teritoriul căreia s-a săvârșit incursiunea sângeroasă a rebelilor din Mali, are și prevederi ciudate prin care nu dă voie străinilor să le păzească nici un fel de obiectiv, aceasta făcându-e cu forțe proprii înarmate, probabil cu bâte, dacă am în vedere măcelul pe care l-au executat  rebelii. Ce șanse aveau românii care lucrau în Amenas? În actualul context, niciuna și chiar este de mirare că au  evadat câțiva români ce lucrau acolo. Noul ambasador al României pentru 8 republici din Africa, printre care și Mali, Ciprian Mihali, cadru universitar din Cluj de la facultatea de filozofie-istorie, nu știu cât de mult se va putea implica în asigurarea securității pentru românii care vor fi nevoiți să lucreze în deșertul african la tot felul de companii și în condiții dintre cele mai ciudate.

Cum a gestionat M.A.E. criza declanșată în Algeria este mai puțin important, atâta timp cât viața celor două victime  n-o mai poate aduce nimeni înapoi, iar de plecat tot o să plece oamenii la muncă, că nu au alternative…

Vizualizări: 147

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: