Motto: ”Îmi este frică de departamentul de stat al SUA” (Crin Antonescu, viitor președinte al României)

Ce, e vreun secret? Nu ne place în UE. E nasol, e inconfortabil, exigențele vestului sunt prea mari. În plus, prea intră în conflict cu câteva caracteristici (decideți voi dacă sunt defecte sau calități) esențiale ale poporului. Suntem naționaliști, de exemplu, deci ni se strepezesc dinții de ciudă când suntem luați drept vasali de occidentul pe care l-am așteptat atât. De ce să facem noi ce vor ei? Fiecare înțelege ce vrea prin ”naționalism”. Nu știu ce înțeleg și cum anume speră să-i ajute acest simțământ dobitocii care agită steril steaguri naționale, ca să mai uite de foame, dar politicienii înțeleg libertatea de a fura pe cont propriu, fără o supraveghere pe care o percep ca incomodă și o reclamă drept abuzivă.

”În fond, ce mare șmecherie și cu uele ăsta?”, și-o fi zis ministrul de externe într-o noapte, după ce-o fi servit peste program la cantină. De la colegi de-ai lui mai vocali de alianță am auzit și următoarea părere: ”Lăsați, că nici până acum nu am fost în Schengen și n-am suferit din cauza asta”. Păi, nu e la fel și cu UE? Sau cu capitalismul? Ce, ne dădeam noi seama că sufeream în comunism? Uitați-vă la câți nostalgici sunt. Cred că institutele de sondaje se și tem să pună poporului întrebarea direct, agresiv și răspicat: vreți să revenim la comunism? Egalitate pentru voi toți, mană cerească pentru ei. Toată lumea e fericită, nu? Revoluția proletară a început tot acolo unde s-a sfârșit, în Piața Universității, în ianuarie anul trecut. Și, exact cum sunt sfătuiți reacționarii în cartea sfântă a lui Marx, a cam început în multe țări (vezi Franța, Italia ș.a.m.d.), deci victoria finală nu e departe.

În uralele venite dinspre ”Vocea Rusiei”, Victor Ponta declară deschis că declarațiile lui Corlățean reprezintă punctul de vedere al guvernului României. Deci nu mai vrem în Schengen, după ce am cheltuit miliarde de euro și de minute ca să ne străduim să intrăm. Singura scuză pe care le-o pot găsi acestor oameni este că blufează, vor să joace tare și la intimidare, riscând totul pe cartea populismului și-al câștigării definitive a electoratului degrabă agitător de tricolor. Așa pare din atitudinea asta bățoasă, cel puțin. Doar că cine-s ei să joace la intimidare și ce joc e ăsta? Cu siguranță nu jucăm poker cu Europa. Și, din păcate, actuala putere nu se pricepe neam la șah.