La prima vedere, Motru nu e tocmai un rai al turiştilor. Dacă intenţionezi să vizitezi acest leagăn al culturii miniere şi ai proasta inspiraţie să te interesezi despre atracţiile oraşului de pe site-ul oficial al primăriei locale, s-ar putea să nu mai ajungi în Motru niciodată. Pentru că, pe primariamotru.ro, la rubrica ”Tradiţii şi obiceiuri locale”, găsim aşa (citez): ”frecventarea slujbelor religioase la biserici, întrunirile cu ocazia sărbătorilor religioase, organizarea de nunţi, botezuri şi înmormântări”. Deci, dacă sunteţi mari fani ai sărbătorilor religioase şi ai întrunirilor cu ocazia acestora, puteţi să veniţi la Motru. Avem o mare tradiţie în preamărirea lui Dumnezeu şi în tot felul de alte superstiţii de sorginte rurală.

Înainte, măcar puteaţi să vedeţi coteţele. Ah, nu v-am zis? Pe lângă satele aparţinătoare, Motru e mărginit înspre nord de un deal lin unde motrenii au pus bazele unui cartier de coteţe. Pentru porci.  Coteţele s-au mai rărit acum, deoarece nu mai trebuie să-ţi faci rate la bancă pentru două kile de carne, dar, când eram eu mic, ”trebuie să merg la coteţ” era una dintre puţinele scuze acceptabile pentru refuzul de a veni la fotbal. O alta era ”făcui baie”. Până târziu, la sfârşitul anilor 2000, la Motru era apă caldă doar două ore la doua zile. Sau, dacă vreţi, nu era timp de 46 de ore legate. Până şi aia rece era cu program: se lua între 12 noaptea şi 5 dimineaţa, apoi iar între 10 dimineaţa şi 13 şi, în fine, se mai oprea o dată între 17 şi 19. Iar în programul ăla de două ore de apă caldă la două zile şi doar 14 de apă încălzibilă pe zi nu prea aveai timp să te îmbăiezi ca lumea o familie întreagă, deci să joci fotbal în praf la câteva ore după baia atât de rară era o adevărată blasfemie.

În Motru nu aveţi foarte multe lucruri de văzut, dar trebuie să ne înţelegeţi. Oraşul a fost fondat prin 1966, n-am prins marile curente culturale (nimic renascentist, vă avertizez!) şi în locul capodoperelor postmoderniste s-au făcut spălătorii de maşini. Să încercăm, totuşi. Deci, obiectivele turistice din Motru sunt: un restaurant cu specific cocălăresc, un parc fără pomi, o statuie a unor eroi, o biserică, încă o biserică, câteva baruri care funcţionează ca nişte impecabile maşini ale timpului, mulţi câini vagabonzi trişti aruncaţi pe străzi de indivizi care ar trebui degradaţi din drepturile omului, două discoteci cu muzică de rahat în care te duci după ce ieşi de la biserică, un nebun care se îmbată şi dansează ciudat pe unde-l apucă şi, nu în ultimul rând, încă o biserică. Biserica este, după cum aţi observat, un element central al civilizaţiei celui de-al doilea oraş al Gorjului, pentru că, după ce au reuşit să uimească o ţară întreagă votând într-o veselie, fără succes, ba PSD, ba PRM, motrenii au înţeles că nu mai pot să se încreadă decât în Dumnezeu, pe care este posibil să-l voteze primar la viitoarele alegeri, mai ales acum, că principalul Său rival, Dan Diaconescu, nu mai are voie să ocupe nici o funcţie publică pentru o bună perioadă de timp.