O nouă sursă de conflict mondial se prefigurează la orizont. Arctica, teritoriu îngheţat care aparent n-ar trebui să stârnească decât interesul cercetătorilor şi al turiştilor cu gusturi ciudate, va fi mărul discordiei între ţările membre NATO, cu interese în zonă, şi Rusia. Informaţii recente dau ca sigură deplasarea masivă a trupelor ruseşti în ţinutul îngheţat, trupe menite să descurajeze orice revendicare de teritoriu de sub gheaţă. America nu poate rămâne spectator fapt pentru care ne aşteptăm să reacţioneze identic. Bătălia pentru Arctica este de fapt bătălia pentru noi resurse minerale ce se presupun a fi sub calota glacială. Dacă viitorul val al crizei se va declanşa, tot din America după toate probabilităţile, istoria recentă a demonstrat că nu va fi  posibilă o revenire economică decât cu ajutorul unui război. Specialiştii atenţionează asupra asemănărilor dintre perioada pe care o traversăm şi cea de după criza economică din 1930, care a sfârşit în cel de-al doilea război mondial. De ce musai după o criză urmează un război? Pentru că războiul este singura „activitate” care nu produce nimic dar în care se consumă enorm antrenând dezvoltarea industriilor de tot felul, de la medicamente la alimente, muniţii şi arme sofisticate, cercetare etc. După terminarea unui război care nu se mai poate purta doar între două ţări, ci va antrena întreaga omenire care face parte dintr-o formă sau alta de asociere mondială se încheie pacea şi lumea o ia de la capăt. Nu sunt adeptul viziunilor apocaliptice, dar se pare că mişcările care se derulează la această oră în lume către aşa ceva duc. Timpul ne va demonstra dacă istoria se repetă sau dacă este de fiecare dată nouă…. Până atunci să ne uităm la ograda noastră şi să remarcăm faptul că în interiorul USD au apărut sciziuni între centru şi teritoriu dacă avem în vedere recentele declaraţii ale lui Crin Antonescu. El a spus că pentru nominalizarea candidaţilor de la alegerile pentru preşedinţii de consilii judeţene, acţiune ce se va petrece în această toamnă, dacă cele trei partide din coaliţie nu se vor înţelege asupra unui singur candidat atunci politicienii de la centru vor hotărî cine să fie acela. În aceste condiţii, supărarea liderilor locali, ce se cred adesea buricul pământului, va fi maximă, iar trădările de tot felul vor fi inevitabile. Un lider local de partid poate influenţa voturile în teritoriul pe care-l păstoreşte, lucru pe care Crin Antonescu cu infatuarea-i obişnuită se pare că l-a uitat sau pur şi simplu nu-i pasă. Pentru că nu a precizat dacă metoda de desemnare a candidaţilor pentru consiliile judeţene este comună şi celorlalte partide din coaliţie aştept cu interes replica lui Victor Ponta pentru a mă lămuri dacă grupul de politicieni ajunşi în Bucureşti au confiscat sau nu partidele din opoziţie.