Zeci de tineri din Bumbeşti Jiu, Rovinari, Turceni, Novaci, Hurezani, Târgu Cărbuneşti şi Leleşti beneficiază încă din vara acestui an de un program finanţat de Comisia Europeană. Zeci de voluntari din Franţa, Ucraina, Turcia, Spania, Armenia şi Georgia sunt prezenţi în Gorj pentru a lucra cu tinerii din zonele defavorizate.

Proiectul „Networking for europeen citizenship” a început încă din iulie 2009 şi se va încheia pe 30 aprilie 2010, când cei aproximativ 20 de voluntari din Ucraina, Turcia, Franţa, Spania, Georgia şi Armenia se vor întoarce în ţările lor. Voluntarii implicaţi în acest proiect sunt prezenţi în judeţul Gorj pentru a desfăşura activităţi educative extraşcolare cu tineri mai ales din unităţile de învăţământ.

Coordonatorul proiectului, Lucian Becheriu, susţine că oamenii au primit cu braţele deschise astfel de activităţi iar voluntarii prezenţi în Gorj sunt încântaţi de judeţul nostru. „Oamenii au primit cu bucurie astfel de acţiuni şi spre surprinderea noastră chiar şi autorităţile publice locale ne-au sprijinit, cât despre voluntari sunt încântaţi de cei mici şi de frumuseţile locului”, a declarat Lucian Becheriu.

Cele şapte comunităţi cuprinse în proiect au fost alese pe criterii de dezvoltare dar şi pentru că proiectul era destinat în primul rând comunităţilor rurale în care s-au mai desfăşurat sau nu acţiuni pe bază de voluntariat. Cu toate acestea acţiunile nu au prins la fel de bine peste tot fiind şi oameni reticenţi care nu au vrut să se implice în proiect. „Ca să facem un top al comunităţilor în care proiectul a avut succes, pe primul loc ar fi Novaci şi Rovinari, mai ales din punct de vedere al tinerilor implicaţi că până la urmă asta contează, numărul lor”, a declarat Lucian Becheriu.

„Este o experienţă plăcută pentru noi“

Una dintre problemele mai serioase cu care s-au confruntat organizatorii a fost aceea că pentru a avea rezultate mai bune, voluntarii trebuiau plasaţi în comunităţile respective, în sânul unor familii gazdă. Cu greu a fost posibilă o astfel de cerere dar până la urmă s-au găsit şi familii dispuse să-şi împartă casa cu un străin. „Eu stau la o familie din Rovinari care este foarte bună şi spre norocul meu vorbeşte şi engleză, ne este foarte uşor să comunicăm pentru că şi eu mai înţeleg puţin româneşte, este ciudat pentru că ne îndeamnă mereu să mâncăm”, a declarat Alesia Bolot, din Ucraina.

Cu toate acestea au fost şi cazuri în care mulţi dintre voluntari au plecat din timpul proiectului fie pentru că nu s-au putut acomoda fie pentru că dorul de casă a fost prea mare. „Nu prea avem timp să ne gândim la familie dar uneori îmi e dor de supa de acasă, în rest mai ţinem legătura pe Internet. Este o experienţă plăcută pentru noi mai ales că vedem lucruri noi, arhitectura este diferită de cea din Ucraina, acolo sunt multe clădiri comuniste şi a fost interesant să vad că aici oamenii opresc la trecerile de pietoni, în Ucraina nu se practică lucrul acesta”, a declarat Alesia Bolot.