Vorbească Regele!

Traian Băsescu și-a ratat încă o șansă să dea bine în fața poporului. Sigur, președintele poate invoca faptul că a fost consecvent și nu a căzut în ipocrizie. Pe principiul sănătos ”n-am fost regalist, n-o să fiu nici acum, când revine moda”, Băsescu putea cel puțin să tacă. N-a tăcut. L-a acuzat pe rege că a fost slugă la ruși (nu a precizat cum cred că s-ar fi comportat domnia sa într-o conjunctură istorică asemănătoare) și a refuzat să participe la discursul acestuia din Parlament în ziua în care regele Mihai împlinea 90 de ani. Poate e și puțină invidie la mijloc. Traian Băsescu este un lider și are un orgoliu caracteristic unui asemenea tip de personalitate. Faptul că, vorba lui Cristian Tudor Popescu, pe domnul Băsescu nu-l va invita, probabil, nimeni să țină un discurs în fața țării când va împlini 90 de ani nu poate să-l facă prea bucuros.

Dar tot vorbind despre Băsescu, ca de obicei, tindem să uităm care e adevăratul mârlan. Mârlanul primordial, mârlanul responsabil cu mulți morți și cu groaznice lupte de stradă într-o societate care ar fi trebuit să fie liberă și democratică. Mârlanul este Ion Iliescu. Același care l-a expulzat pe rege în 1990, când acesta vrusese să revină în țară. Același lider al unui partid care a cerut, în 1993, ca regele Mihai să fie declarat persona non-grata pe teritoriul României. Iliescu nu a vrut niciodată să-l aducă pe rege, mai ales când a asistat (cu siguranță stăpânit de o invidie mai mare decât cea care îl roade acum pe Băsescu) la discursul majestății sale din 1992, de la Intercontinental, în fața a un milion de oameni ieșiți pe stradă să-l întâmpine. Iliescu n-a vrut să-l aducă pe rege, dar i-a adus pe mineri.

Ieri, în Parlament, bătrânul rege a privit în altă parte când bătrânul comunist i-a întins mâna. Și l-a lăsat cu ea întinsă. Nu poate fi considerat un gest de impolitețe. Dimpotrivă, e unul de demnitate. Cum să răspunzi altfel unui om care timp de 8 ani nu-ți permite să te întorci în propria țară, după alte zeci de ani în care mentorii lui te ținuseră afară- Și cum îndrăznesc astăzi pesediștii, urmașii la fel de demni ai PDSR-ului, să-și atace adversarii politici din postura de admiratori ai monarhiei- Singurul politician care s-a comportat decent în toată această situație a fost un tip pe care mulți îl considerau mai degrabă un bufon al regelui, până acum. Îl cheamă Theodor Paleologu și onoarea i s-a transmis genetic. ”Trăiască regele!”, a urlat pedelistul, când propriul partid îi interzisese regelui (ca PDSR-ul pe vremuri) dreptul de a ține o cuvântare la tribună. Nu sunt regalist și probabil nu voi fi vreodată, dar când l-am auzit pe Paleologu spunând acele cuvinte m-a trecut un fior. Un fior care, dacă ar fi strigat „Trăiască președintele!”, cu siguranță nu m-ar fi trecut.

Vizualizări: 111

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: