Weekend-ul ăsta am văzut două chestii care m-au făcut să am încredere că orice e posibil, atâta timp cât îți dorești suficient. De asemenea, m-am convins că românii sunt oameni cărora le stă bine liberi. Liberi nu doar de jug, ci liberi și de carte, bun-simț, autoapreciere corectă și inteligență practică. Poate veți crede că-i desconsider pe români. Nicidecum. Dacă îmi spune cineva că nu fix în inadecvarea asta față de viață rezidă farmecul de a fi român, nu-l cred nici să fie Însuși Mântuitorul revenit printre noi. Așadar, evenimentele:
1. Am văzut o știre la TV în care cetățeni obișnuiți dintr-o localitate din județul Ialomița își exprimau dezgustul pentru o statuie a lui Mihai Viteazul instalată la ei în oraș. Statuia mie nu mi se părea nicicum, că nu sunt critic de artă. Adică aducea a om și atât, din punctul meu de vedere era o statuie ca oricare alta. Dar nu și pentru ialomițenii cu căciuli de iepure, pantaloni de trening și fuste cu animal print, care erau pur și simplu oripilați. ”Așa ceva nu e admisibil, e foarte urâtă”, s-a exprimat un domn cu plasă de rafie și placă dentară ieftină, accentuându-și dezgustul printr-o mișcare stânga-dreapta și-napoi din cap care i-a făcut să se vadă, pentru o fracțiune de secundă, un ghemotoc de vată îndesat grijuliu în urechea stângă. Pentru că degeaba vezi artă frumoasă în Slobozia dacă te trage curentul în timp ce stai și-admiri.
2. Pe autostrada A1, cam la kilometrul 75, aseară la ora 9 (deci pe întuneric), un tip făcea liniștit autostopul, cu un rucsăcel în spate. Și nu-l făcea oricum, ci practica ceea ce aș numi un autostop agresivo-discret, în sensul că era cu piciorul drept trecut de linia care delimitează banda de urgență, adică practic pe banda 1, dar, în același timp, îmbrăcat aproape complet în negru. Trebuie să înțelegeți că descrierea asta minuțioasă se datorează șocului pe care l-am suferit, nicidecum unei observații atente, observație de altfel imposibilă, pentru că l-am văzut pe autostopist în ultimul moment, în cel mult 50 de metri, la 150 la oră. Nu l-am luat, dacă cumva vă întrebați, dar asta se datorează exclusiv reflexelor mele remarcabile.
Thank you, Romania! Yes we can!