În  1749 Domnitorul Țării Românești Grigore Ghica dă hrisovul prin care reorganizează învățământul din Țara Românească. Hrisovul stabilește și bugetul Academiei Domnești din București.

În  1821 a fost redactat documentul cu caracter constitutional ”Cererile norodului românesc”.

În 1871 s-a născut la Botosani, Nicolae Iorga istoric, documentarist, scriitor, dramaturg, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician roman.

Cererile norodului românesc

 "Cererile norodului românesc" reprezintă documente care sintetizează programul revoluţiei de la 1821 conduse de Tudor Vladimirescu. Documentul-program intitulat "Cererile norodului românesc"  a cunoscut  două variante. Este un document care a înregistrat amplificări şi îmbogăţiri succesive, pe măsura evoluţiei acţiunilor revoluţionare, ceea ce explică şi variantele sale.

În "Cererile norodului românesc" se regăsesc principiile de bază ale unei noi ordini sociale: voinţa poporului mai presus de toate, desfiinţarea privilegiilor, aplicarea unor reforme: a justiţiei, administraţiei, şcolii, armatei, desfiinţarea vămilor interne. "Caftane (ridicare în rang) cu bani să înceteze cu totul de a se mai face, nici după neam, ci numai după slujbă" şi "Toţi scutelnicii striinilor să lipsească cu totul", se arăta, de asemenea, în "Cererile norodului românesc".

Se cerea si desfiinţarea spătăriei, hătmăniei şi vorniciei de poliţie, prevăzându-se în schimb constituirea unui corp de 4.000 de panduri şi a 200 de arnăuţi. Aceşti panduri şi arnăuţi urmau să fie scutiţi de dăjdii şi să aibă o "mică" soldă, acoperită "din veniturile mănăstirilor". Motivarea organizării corpului de oaste era: "pentru apărarea ţării de duşmani, spre fala oraşelor, spre paza graniţelor şi spre stăvilirea molimelor care bântuie adesea". Măsurile preconizate în domeniul fiscal erau şi ele destinate să ducă la o limitare a abuzurilor tipice perioadei fanariote.

În privinţa regimului politic se reliefează necesitatea existenţei a două instituţii de bază: domnia a cărei putere este limitată şi Adunarea norodului, iar în plan extern, obţinerea unei autonomii reale, fără întreruperea legăturilor cu Poarta şi contând în continuare pe protecţia Rusiei şi chiar a Imperiului habsburgic.