În 1754 sunt inaugurate primele școli din Blaj: „Școala de Obște”, cu predare în română, și Gimnaziul din Blaj, cu predare în latină și germană. Blajul devine centrul învățământului românesc din Transilvania.

În 1945 în  Franța, femeile au câștigat dreptul la vot, „femeile sunt votanţi eligibili în aceleaşi condiţii ca bărbaţii“.

În 2003 îsi început activitatea Institutul pentru Memoria Exilului Românesc, instituţie nouă care se ocupă de culegerea şi publicarea documentelor referitoare la exilul românesc din perioada 1940-1989.

Mișcările feministe – lupta femeilor pentru dreptul la vot

Dreptul la vot nu a fost întotdeauna universal, timp de secole femeile au dus o luptă aprigă pentru acest drept. Mișcările maselor au început în secolul al XIX-lea și au căpătat amploare în secolul XX. Mișcările feministe se bazează pe principiile iluministe ale dreptului natural, egalității în drepturi și libertăți.

Afirmarea socială a ideilor feministelor începe odata cu ,,mișcarea sufragetelor”, o structură militantă ce s-a născut în America și Anglia. Sufragetele denunțau formele de sclavie, doreau egalitate între sexe, o plată egală a salariilor, concediu maternal, program de lucru mai scurt.

Femeile au reușit să obțină dreptul de vot în mai multe țări până la finalul secolul al XIX-lea. În 1893, Noua Zeelandă a devenit prima țară ce a acordat votul tuturor femeilor peste 21 de ani. În sudul Australiei, femeile au obținut același drept, în 1895. În Statele Unite ale Americii, femeile albe cu vârsta peste 21 de ani li s-a permis să voteze în teritoriile vestice a statului Wyoming din 1869 iar în Utah, din 1870.

Pe batranul continent votul femeilor va fi introdus în Finlanda în anul 1907. Au urmat apoi Norvegia în 1913, Danemarca în 1915, iar Uniunea Sovietică în 1917. În perioada interbelică, țărie independente vor adopta votul universal, inclusiv Canada în 1917, Germania, Polonia, Austria, Olanda, America în anul 1920. Reprezentarea Legii Poporului din 1918 a facut posibil votul femeilor și în Marea Britanie. Țările întârziate au fost Spania în 1933, Franța în 1944, Japonia în 1945. După al Doilea Război Mondial și participarea activă a femeilor în marea conflagrație vor urma Italia ce va da drept de vot în 1946. Anul urmator India, Grecia în 1952, Elveția în 1971, în Portugalia in 1976.

În anul 1921 se va fonda la București, Consiliul Național al Femeilor Române, din organizație facea parte Alexandrina Cantacuzino, Ella Negruzzi, Eugenia de Reuss-Ianculescu. După îndelungi dezbateri în Parlament, activismul organizațiilor feministe și lupta intelectualelor, din anul 1929 li se permite să voteze femeilor cu studii superioare. După ce a fost elaborată Constituția din 1938, Carol al II-lea va permite votul ”universal”. De fapt, a fost doar o lege scrisă pe hartie, pentru că în realitate femeile se loveau de aceleași bariere. Dupa 8 ani, pe 15 iulie în anul 1946, într-o Românie postbelică in care PCR câștigase alegerile, atât femeile cat si bărbații au primit dreptul la vot egal.