Mărioara Tantan din Tismana a fost pasionată încă din copilărie de meşteşugurile tradiţionale specifice zonei din care provine şi mai ales de arta confecţionării covoarelor olteneşti. După ce a lucrat timp de 23 ani la Cooperativa „Arta Casnică” din Tismana, femeia a decis că este momentul să-şi deschidă propriul atelier de produse artizanale, în care capul de afiş îl deţine secţia de covoare ţesute manual. Mai mult, aşa cum a moştenit harul pentru această îndeletnicire de la mama ei, a încercat să-l transmită mai departe copiilor săi, chiar dacă generaţiile de azi se arată mai puţin interesate de tradiţie şi de tot ceea ce înseamnă îndeletniciri lăsate din moşi strămoşi. Cele mai multe solicitări pentru covoarele la care lucrează cu atâta drag împreună cu alte cinci ţesătoare sunt pentru lăcaşuri de cult, atât din ţară, cât şi din străinătate.

Mărioara Tantan a reuşit să-şi facă cunoscută măiestria şi peste hotare, pentru că a fost invitată de Părintele Superior al Bisericii Româneşti din Ierusalim să viziteze locurile sfinte. Acest lucru a fost posibil încă din anii 1990, în momentul în care măicuţele de la Mănăstirea Tismana plecau frecvent în Israel. Una dintre măicuţele plecate pe meleagurile sfinte le-a povestit celor de acolo despre talentul înnăscut al ţesătoarelor din Tismana, fapt ce i-a determinat pe aceştia să comande şi ei un covor cu motive olteneşti. Primele impresii au fost unele de bun augur, aşa că Mărioara Tantan a ajuns să execute toate covoarele din biserica în care-şi dau întâlnire românii din Israel. Întreprinzătoarei nu i-a venit să creadă că primeşte o astfel de invitaţie: „Nu puteam să-mi închipui că mi se va întâmpla chiar mie aşa ceva. La început nu am vrut să merg, dar ai mei m-au convins că nu pot pierde o asemenea ocazie. Aşa că am plecat în 1997, singură mai întâi, şi am acceptat să stau acolo o perioadă şi să lucrez cot la cot cu măicuţele. A fost foarte frumos şi am întâlnit nişte oameni minunaţi, care m-au sprijinit enorm”. Însă Mărioara Tantan a poposit mult mai mult timp acolo decât credea iniţial. După doi ani şi-a chemat şi cei doi copii mai mari, care de altfel, s-au şi căsătorit acolo. Nunţile au fost organizate în comunitatea românească, exact aşa cum se obişnuieşte la noi, cu respectarea tradiţiilor şi cu mâncarea specific oltenească. În tot acest timp, gorjeanca nu s-a îndeletnicit doar cu ţesutul covoarelor, ci lucra şi suplimentar, la fel ca ceilalţi români, ca să-şi rotunjească veniturile şi să-i ţină pe ceilalţi doi copii în facultate.

Arta casnică se învaţă din copilărie

Meşteşugurile tradiţionale se învaţă din fragedă pruncie, iar zona Tismanei e bine cunoscută pentru pasiunea şi eforturile oamenilor de a duce mai departe arta tradiţională. În 2003, după ce s-a întors în ţară, Mărioara şi-a deschis atelierul din Tismana, activitate care-i ocupă tot timpul, dar primeşte ajutor preţios şi din partea fiului ei: „Băiatul meu munceşte foarte mult, dar am vrea să ne extindem şi noi. Toate angajatele noastre au deprins meseria asta de mici şi sunt pasionate de ceea ce fac. E foarte greu să dobândim finanţare pentru un proiect, dar am vrea să ne extindem şi piaţa de desfacere, dar şi spaţiul pe care-l avem aici”. Toate ţesătoarele de la atelier au deprins această artă cu mult înainte să împlinească vârsta de zece ani. Pasiunea pentru artă casnică nu este suficientă pentru a crea o afacere de succes. Chiar dacă atelierul are multe comenzi din partea lăcaşurilor de cult, dar şi a persoanelor fizice, toate materialele sunt costisitoare, iar câştigurile sunt reduse. Mărioara Tantan a urmat recent nişte cursuri de management al afacerilor în cadrul proiectului „Un viitor mai bun pentru femei” şi speră să înveţe cum să atragă finanţare pentru a-şi extinde atelierul de artizanat.