Cum se întâmpla și-acum 29 de ani, o mulțime spontană din Timișoara care a făcut prăpăd s-a extins, în câteva zile, și la București. Pe atunci erau oameni. Zilele trecute au fost doar nori. Și prăpădul s-a petrecut doar la Timișoara, de această dată. Speriate de tragediile din Timiș, autoritățile PSD din cea mai proastă capitală din Europa Centrală și de Est au zis să sufle și-n iaurt și-au dat cu codul portocaliu în capul a 3 milioane de oameni.

„E urgie după ora 17”, a anunțat Găbița Firea, făcând toate firmele din București să dea drumul angajaților acasă la ora 16, ca într-un War of the Worlds modern (când un teatru radiofonic al lui Orson Welles îi făcea pe americani să creadă că chiar fuseseră invadați de extratereștri și crea o isterie generală), urmarea fiind inevitabilă: blocarea totală a traficului, cu sute de mii de mașini așteptând nerăbdătoare, la coadă, să vină ciclonul și să le ducă departe, poate într-un oraș cu primar măcar decent.

În afara unei ploicele destul de hotărâte, cu niște grindină, ce-i drept, undeva la marginea vestică a Bucureștiului, aproape că nici n-a plouat, în seara de miercuri. Norii s-au mai răzbunat, în sensul că n-au picurat, și au râs pe săturate de demenții din PSD care au paralizat un oraș (și nu de spaimă, ci în cel mai propriul sens al termenului) anunțând iminenta apocalipsă.

Cea mai plăcută seară am avut-o noi, oamenii care știm deja că PSD-ul minte orice-ar zice, așa că la ora 18 am plecat spre terasă printr-un oraș liber ca după războiul atomic, ajunși acolo i-am asigurat pe chelneri că vrem să sfidăm codul și să fim singurii care stau pe terasă, ne-am bucurat de răcoarea fără strop de ploaie, am băut bere, am mâncat burgeri și am ținut mici momente de reculegere în cinstea oamenilor băgați sub plăpumi de frica urgiei. Interesant, desigur, dacă Gabriela Firea a părăsit buncărul atomic cu mileuri în care s-a băgat de frica furtunii, pentru că această țărancă de profesie a fost sincer speriată și alarmată de o gogoriță de care s-a convins singură pe baza informațiilor primite de la specialiștii ei ajunși să se priceapă mulțumită șpăgilor, dar despre curioasele obiceiuri ale primarului din București, rudă foarte apropiată cu un primar de la țară de lângă capitală, vom mai vorbi, fiți convinși, într-un text viitor.