Credeam că după ce o să-şi parafeze coaliţia la tribunal, cele trei partide ne vor spune şi altceva decât „Jos Băsescu”. M-am înşelat pentru că sloganul sub care vor să câştige puterea nu s-a schimbat, deşi toată lumea s-a săturat de el. Mai mult, l-au reactivat pe Iliescu şi l-au scos în faţă să ne explice la televiziunea „golănaşului mic” cum e cu democraţia, cu diplomaţia şi alte alea. Dacă doar pentru asta s-au pupat toţi în „piaţa independenţei” înseamnă că ne consideră mai proşti decât suntem. În ultimii ani Iliescu s-a ţinut departe de piaţa publică şi eram tentat să cred că o face din înţelepciune, dintr-un calcul raţional care-i spunea că ce e prea mult strică. M-am înşelat! Mirajul ecranului l-a adus din nefericire din nou în faţa noastră şi încearcă acum din postura de comentator politic să ne spună că drumul actual nu e cel mai bun. Mi-am adus aminte de drumurile pe care ne-a purtat când era şef mare şi m-au trecut fiorii. Mi-am adus aminte cum a înflorit, s-a maturizat şi cangrenat corupţia sub oblăduirea sa ca şef de stat şi cum sub pulpana prevederilor constituţionale care nu-i dădeau voie să se „bage” şi-au făcut de cap mahării marilor privatizări de pe urma cărora am rămas săraci lipăiţi pământului. Mi-am adus aminte de celebrul DIP, Miki Şpagă, FPS, FPP, FNI, Gelsor, etc. şi de toate nenorocirile pe care le-au adus cu ei.

Mi-am adus aminte cum a fost decapitată industria lui Ceauşescu, pe motiv că e fier vechi, mi-am adus aminte de vapoarele cu fier vechi care au trecut graniţa, mi-am adus aminte de cum s-au făcut primele averi în România şi cum s-au consolidat ele pe parcurs.

Mi-am adus aminte că mugurii corupţiei au răsărit sub pulpana sa. Sub oblăduirea sa s-a înfiripat capitalismul de cumetrie care este drept s-a desăvârşit pe parcurs. Dacă nu-l vedeam recent pe Iliescu care ne ţinea spiciuri părinteşti nu-mi aminteam curând de toate relele pe care le credeam uitate. Alianţa social liberală condimentată cu un pic de Voiculescu nu are cum să păcălească.

Practic, PSD-ul a vrut să preia puterea ascunzându-se sub o altă formă care-i dă o tentă de mecenat. N-au nici un Dumnezeu! Nu vor decât puterea chiar dacă acest lucru s-ar face cu vărsare de sânge. Îl cred pe Voiculescu că nu va precupeţi nimic pentru a se vedea măcar al doilea om în stat dacă primul ar fi prea de tot să fie!

Le tremură mâinile pe sfori, şi lui, şi lui Patriciu că le scapă sistemul energetic din mână. Acesta ar mai putea fi privatizat şi cumpărat tot de ei sau apropiaţii lor  şi bineînţeles spre binele nostru, al prostimii care-i votăm. De ce ar trebui să-l cred eu pe Iliescu sau pe Ponta că odată veniţi la putere vor face altceva decât au făcut atunci când au mai fost!- De ce să-l cred eu pe Voiculescu că vrea să lupte împotriva corupţiei când sunt cunoscute matrapazlâcurile prin care şi-a făcut averea- De ce să cred că Antonescu va fi un preşedinte mai bun decât Băsescu când ştiu cu cât o plăteşte Patriciu pe nevastă-sa-! Asta nu înseamnă că Băsescu este un preşedinte exemplar, dar oricum este mai bun decât pretendenţii actuali ai fotoliului.

De altfel, reacţia viscerală a celor care controlează opoziţia faţă de o posibilă debarcare iminentă a preşedintelui îmi demonstrează că frica e mare….