În cele 45 de minute de discurs „matur” după unii, „interesant” după alţii, dar „greu de înţeles” de partenerii de alianţă ai lui Victor Ponta, mi s-au perindat prin memorie câteva secvenţe politice. „A venit la mine să lingă preşul să îl ajut, că voia să candideze la Primăria Capitalei”, spunea Băsescu, într-un moment de supărare pe Victoraş, pe care îl considerase cândva o speranţă. „Ponta i-a cerut lui Mircea să mintă, iar eu trebuia să-i susţin minciuna, încuviinţând din cap”, a povestit Mihaela Geoană despre episodul „vizita la Vântu”, decisiv în câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu. „Convenabil a fost că domnul Ponta şi-a negociat să candideze la Târgu Jiu, în aşa fel încât PDL să nu-i pună un contracandidat serios sau... serios a fost sigur, dar nu unul cu şanse”, a spus Elena Udrea. „Ponta a fost ajutat de PDL să ajungă preşedintele PSD”, a spus cu altă ocazie Sebastian Lăzăroiu. Dacă mai punem la socoteală cum l-a dat la o parte pe Geoană de la şefia Senatului, ceea ce a făcut inutile demersurile de suspendare a preşedintelui, dacă mai vorbim şi de nişte lucrături făcute pe la spatele lui Năstase, am putea concluziona că Ponta este de ani buni doar un actor în filmul lui Băsescu. Şi să nu ignorăm faptul că şeful SRI e naşul lui Ponta, că Mihai Răzvan Ungureanu i-a fost nuntaş sau că însuşi şeful statului a fost invitat de vază la botezul fiicei lui Ponta.

Despre blaturile lui Victor Ponta cu Traian Băsescu s-au urzit multe legende, greu de susţinut având în vedere cu cât sârg se înjură de câte ori au ocazia. Discursul de ieri, considerat „echilibrat” de Elena Udrea, „interesant” de Radu Berceanu şi „matur” de Traian Igaş, va fi probabil peste timp ironizat de toţi aceştia. Şi mai ales de Traian Băsescu. Sau de Lăzăroiu, care nu pierde niciun prilej să spună cât de pedelist e liderul opoziţiei din când în când. Acum Ponta a jucat un rol, a jucat bine, dar pe un scenariu care nu îi aparţine, oricât s-a lăudat el că îşi scrie singur discursurile. Ponta a demonstrat ieri, mai mult decât oricând, că este un instrument.

Întrebarea este de ce a jucat ieri Ponta un rol care ar fi putut, doar teoretic, este adevărat, să arunce în aer Uniunea Social Liberală. Din convingere? De teamă? La ordinul serviciilor? Din oportunism? Sau poate toate la un loc. Personal, cred că Ponta a jucat acest rol din interes. Cu certitudine şi-a negociat lucruri mărunte, de om mărunt, cum ar fi schimbarea şefului ANAF, îngroparea dosarului de la DNA, control asupra unor companii de stat. Şi toate transpar din discursul de ieri al lui Ponta, care a oferit susţinerea USL pentru noul guvern pentru vreo 15 condiţii. Aveţi suportul opoziţiei pentru "accentuarea independenţei reale" a DNA şi ANI, i-a spus ieri Ponta noului premier. „Depolitizaţi ANAF şi serviciile deconcentrate”, a fost o altă cerere. "Sper că veţi avea curajul, domnule prim-ministru desemnat, să scoateţi de la conducerea companiilor de stat oamenii celor aflaţi la putere", a mai spus preşedintele PSD.

Am spus că riscul ca USL să fie aruncat în aer era doar teoretic. Pentru că PNL aproape că s-a dizolvat în acest USL, iar PC a fost desconsiderat până a dispărut. Aşa că, din ruperea USL, PSD nu pierde nimic. Poate dimpotrivă. De aici şi reacţia palidă a liberalilor şi chiar a lui Crin Antonescu, care nu a putut decât să spună: "Nu ne potrivim stilistic cu suflul nou al discursului lui Ponta”. „E treaba lor, dar cred că le va trece", le-a replicat obraznic Ponta liberalilor. Ca să nu mai vorbim de atacul direct al lui Ponta, în timpul discursului, la Dan Voiculescu şi antenele lui, care „exagerează” numind noul cabinet „un guvern de clone”.

Concluzia a tras-o premierul Mihai Răzvan Ungureanu: „De unde deduc că, în această cooperare, care se va desfăşura în timp, voi avea sprijinul PSD pentru un guvern de lungă durată. Nu pot decât să-i mulţumesc (n.r.: lui Ponta)”.

Ne pregătim (din nou) pentru o guvernare PDL-PSD, s-au grăbit să concluzioneze analiştii. La presiunea mediatică a aceloraşi analişti, Ponta a dat-o la întors după câteva ore de la învestirea guvernului: „Mesajele mele de astăzi au fost clare şi vom continua lupta. Nu există nicio intenţie a PSD sau a USL de a sprijini acest Guvern”.

Pentru mine, concluzia zilei de ieri este că în politica românească nu există doctrine, nu există prieteni şi duşmani, nu există alianţe politice, ci doar interese. Şi mai mult decât atât, nu există consecvenţă, nu există onoare, nu există cuvânt. Şi că scopul scuză mijloacele. Până la urmă, dacă noul guvern este unul bun, dacă va aduce un trai mai bun pentru oameni, mai contează că suntem conduşi de servicii?