Adevărul lor

Avem vieți scurte, suntem cu toții conștienți de asta odată ce-am trecut de 25 de ani. Dar adevărata problemă este că, după ce că trăim cât musculițele de oțet, avem rare momente când deschidem ochii cu adevărat și înțelegem ce se întâmplă în jur. În majoritatea timpului, trecem prin viață ca niște cârtițe. Nu e neapărat vina noastră. Tot de la scurtimea vieții ni se trage. Nu avem timp cercetăm noi înșine tot, ca să fim siguri că ceea ce știm, sau ni se pare că știm, este real. Adevărul, în general, nu e pe lista noastră de priorități. Și nici nu-i de mirare. Trebuie să terminăm școala, să intrăm la facultate, să ne angajăm, să ne căsătorim, să facem unul sau mai mulți copii, să-i creștem și apoi să le asigurăm cât de cât un viitor. Și pac, suntem bătrâni. Când să mai facem investigații- În acest timp, înghițim ce ni se dă. De către mass media, de către opinia publică, de către toți emițătorii tradiționali. Ne formăm un sistem de valori bazat pe niște realități pe care, vrând-nevrând, trebuie să le luăm de bune. Rar, apar informații noi care ne spun că unele dintre lucrurile pe care noi le luaserăm de bune nu stau chiar așa, de fapt. Unul dintre aceste lucruri este documentarul The Soviet Story, difuzat în weekend de televiziunea publică. Pe scurt, documentarul acuză URSS-ul că ar fi săvârșit crime de război mult mai grave decât cele ale nazismului. Dar asta se știa. Departe de a fi antisemit sau pro-hitlerist (ba dimpotrivă), documentarul afirmă cu cifre că genocidul nazist îndreptat împotriva evreilor a fost mai puțin grav decât acela al rușilor împotriva ucrainenilor, adică împotriva propriului popor. În doar un an, între 1933 și 1934, Stalin și aparatul rusesc ar fi omorât 7 milioane de ucraineni direct, prin împușcare sau alte metode, sau indirect, prin înfometare. Mai mult, în documentar se susține că, după încheierea celui de-al doilea război mondial, rușii au pus mâna pe lagărele naziștilor și nu le-au închis, ci au continuat să faccă experimente pe oameni în ele și să aducă deținuți din cadrul propriilor conaționali. De ce nu știam asta- Pentru că cu ajutorul salutar al rușilor (inițial aliați ai Germaniei Naziste), s-a câștigat războiul. De ce în continuare ne facem că nu știm asta- Pentru că Europa și, într-o oarecare măsură, întreaga lume depind de resursele și bunăvoința Rusiei. Țară a cărei conducere nu doar că păstrează tăcerea asupra odioaselor crime de război comise de înaintași, ci chiar le glorifică.

Situația stă la fel pe plan intern. Nu știu dacă tot din motive diplomatice sau, mai degrabă, din pură prostie a celor care o fac, presa românească nu a semnalat aproape deloc difuzarea durerosului documentar. Andrei Pleșu remarca cu amărăciune, într-un text din Dilema Veche, că, în mod ironic, singura publicație care a menționat filmul a fost Libertatea. În ”Adevărul” sau pe ”Realitatea” nu l-ar fi dat, măcar ca să nu cumva să-și justifice denumirile pompoase.

Vizualizări: 135

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: