Apropo de textul de ieri (nu ştiam că Vadim Tudor încă are fani în Gorj, să fii fanul lui Vadim mi se pare mult mai îngrijorător decât să-i susţii pe Diaconescu, Becali, Ponta sau Băsescu), nu doar românii sunt mai mult adormiţi şi lipsiţi de reacţie în faţa realităţilor care îşi urmează cursul în imediata lor apropiere. Uneori, lumea întreagă pare la fel de inertă.

Se ia cazul Lance Armstrong. O legendă a sportului, unul dintre cei trei Armstrong (alături de Neil și Louis) care au reprezentat, până de curând, cultura americană, cultură caracterizată prin tenacitate, virtuozitate şi idealuri măreţe. Că Lance Armstrong se dopează ca un nebun era clar de pe la sfârşitul anilor '90. Dar statuile cu fundaţia atât de bine înrădăcinată în mentalul colectiv sunt greu de dărâmat. Timp de 15 ani, contestatarii lui Armstrong au trecut prin clipe grele: ignoraţi în cele mai bune cazuri, alteori ameninţaţi, persecutaţi sau chiar agresaţi, aceştia îşi arată acum adevărata faţă. Toți cei care au încercat, de-a lungul anilor, să demonteze mitul Lance Armstrong sunt, de fapt, nişte mici eroi. Nişte eroi care au încercat să arate cine este, de fapt, falsul erou. Nişte eroi care au încercat să trezească lumea. În acest caz, ne bucurăm să putem spune că, deşi cu întârziere şi mare greutate, lumea s-a trezit. Lui Armstrong i-au fost retrase titlurile şi toţi apărătorii lui l-au părăsit, renunţând în fine la şpăgile imense care li se acordau pentru a continua să mintă.

Şi în România există câteva voci care încearcă să trezească poporul. Nu, nu băsiştii, nici anti-USL-iștii, războiul nu se poartă aici. Ca să avem şansa de a descoperi adevărul trebuie mai întâi să ieşim din logica asta meschină de ”cine nu e cu ăla e cu celălalt”. Lumea, dragii mei cititori, nu se împarte în băsişti şi pontişti. Nici pe departe. Dacă aveţi răbdarea să vă cocoţaţi până în vârful dealului, în fața ochilor vi se va deschide o nouă lume. Băsescu şi USL-ul vor rămâne în spate, pe coastă. Veţi putea privi înapoi la ei cu milă şi înţelegere şi veţi putea exclama, în fine: ”Am fost prost. Ce contează Băsescu? Ce contează Ponta? Ăştia sunt nişte orbi (respectiv chior, sic!)! Dar eu, ce-am făcut eu până acum?”.