Am avut o revelație. E cumva rușinos s-o numesc ”revelație”, din moment ce-a fost sub nasul meu în tot acest timp. Dar iat-o: democrația ne face rău. În absența altor valori (în general virtuți morale) care s-o inspire și s-o facă să evolueze, democrația poate fi, cu adevărat, un sistem distructiv. Aș putea spune că democrația ne face rău pentru că suntem proști. Ar fi adevărat, dar mult prea succint. Cu siguranță, nostalgia după regimul trecut (cel totalitar de stânga) este cheia rezolvării problemei. Suntem un popor care nu se poate descurca atunci când i se cere părerea, când își propune să-și ia destinul în propriile mâini, așa că tânjim după niște vremuri când trăiam groaznic, dar măcar nu ne simțeam responsabili pentru asta. Să mai importăm un rege sau măcar un dictator. Poate de acolo și simpatia lui Victor Ponta pentru Rusia. Acolo e școală de dictatori, pun rămășag că unii au și doctorat în dictaturi. Luat pe bune, nu cu ctrl+c.

Până atunci, însă, să vedem a cui e vina. Cu mult înaintea Romei și chiar a Greciei Antice, o mică insulă din Mediterană devenea, în 2-3 secole, centrul civilizației terestre. Situată pe teritoriul Turciei de azi, Ionia a inventat aproape toate conceptele cu care lucrăm acum în majoritatea domeniilor importante, de la științe exacte la filosofie și de la sisteme politice la cultură. Primele tragedii și primele comedii s-au jucat pe scene din Ionia cu aproape o mie de ani înainte de nașterea lui Iisus Hristos. Tot cam atunci s-au făcut și primele descoperiri științifice remarcabile, ionienii fiind oameni de știință înnăscuți, cu o pasiune aproape bolnăvicioasă pentru experiment și testare. Și, desigur, atunci s-a născut democrația. Dar o democrație bine ținută în frâu, făcută de oameni educați și cu viziune. Unul dintre cele mai importante porturi ale lumii antice, Ionia era patria unui comerț cu totul neobișnuit: pentru că aveau o climă perfectă care îi ajuta să aibă o grămadă de bogății naturale, ionieinii dădeau produse și primeau cărți. Prețul măslinelor, al uleiului, al lemnului sau al produselor desăvârșiților manufacturieri locali era stabilit în cărți, nu în bani. Când pretinzi cultură contra mâncare, e greu să nu-ți iasă democrația.

Nouă cum dracului să ne iasă? Noi nu avem nici cultură, nici mâncare. Prima nici nu ne lipsește, ca să fim drepți. A doua cam da, dar o înlocuim cu mult circ și alcool (iată un produs de bază pe care-l putem face din orice). În aceste condiții, ce căutăm noi între țările democratice?