Anul 2016 ar trebui să fie un fel de „anul zero” al unei Românii cu adevărat europene. Avem un guvern de tehnocraţi care nu a convins încă, nici nu avea când, dar care are susţinere parlamentară, mai mult la presiunea unor lideri încolţiţi de DNA. Cum-necum, are susţinere şi îşi impune tehnocraţii mai mult sau mai puţin acoperiţi în structurile statului şi la conducerea companiilor de stat.

Este greu de spus dacă poate fi construită o Românie cu adevărat europeană cu guvernanţi aleşi şi impuşi de servicii şi de procurori. Dar, partidele politice mari sunt corupte până în măduva oaselor, instituţiile statului la fel, aşa că drumul ăsta cu tehnocraţii pare o scurtătură. Pe de altă parte, există pericolul real ca traseul să fie deturnat spre un drum care să ducă la o Românie nedemocratică, o Românie condusă de deţinătorii dosarelor penale.

Să fim însă pozitivi şi să credem că guvernul Cioloş are de gând să facă treabă. Sunt semne că este aşa, deşi paşii făcuţi până acum sunt cam mici, pentru un guvern care vrea să performeze într-un an. Un an în care ar trebui puse bazele reformei administrative, pentru că sunt prea multe localităţi care nu se pot finanţa prin mijloace proprii. Un an în care trebuie făcută o salarizare corectă în sistemul bugetar, dar şi o restructurare masivă, pentru că toate partidele din ultimii 25 de ani au creat sinecuri peste sinecuri pentru lipitorii de afişe. Un an electoral în care sistemul de vot trebuie să dea şanse în alegeri şi celor care nu au bani să cumpere voturi. Un an în care sistemul de învăţământ trebuie regândit, pentru a nu mai produce şomeri ori absolvenţi fără diplomă. Un an în care trebuie luate măsuri pentru ca românii să vină înapoi în ţară, pentru că în România a rămas o populaţie îmbătrânită, ce nu poate fi susţinută de doar patru milioane de salariaţi. Şi lista cu ce este de făcut este mult prea lungă, pentru a putea fi prinsă într-un text de ziar.

Va putea face guvernul Cioloş toate aceste lucruri? Va putea măcar pune România pe şine? Greu de spus, pentru că nu este suficient să vrea, trebuie să şi poată. Şi, cel mai important, trebuie ca românii să vrea să iasă din această societate mocirloasă.