Bancuri proaste cu Alinuţa

Alina Gorghiu e o tută. Dar în felul bun. Gen. Adicăăă... Adică ea nu pare chiar genul de om pe care să-l ducă cine ştie cât capul, dar are hipsterisme de astea la limita dintre decenţă şi populism: merge cu bicicleta, apără maidanezii, fuge la maratoane... Asta când nu merge la Antena 3. Nu ştiu, pentru mine cine a mers fie şi o singură dată la Antena 3 cu alt scop de a-i înjura direct (sau indirect, cum a făcut Ungureanu), devine nu doar un politician nefrecventabil, ci şi un om nefrecventabil. Iar Alina se ducea des la Antena 3. Şi se ducea să le dea dreptate, nu să-i deranjeze.

Nu ştiu dacă asta a avut legătură cu ascensiunea ei politică. Departe de a fi misogin (cred chiar că femeile le sunt superioare bărbaţilor în materie de inteligenţă), Alina Gorghiu mi se pare un lider de partid uşor jenant pentru un partid cu istoria PNL-ului. Adică na, ea e simpatică aşa, dar îi lipseşte măcar o vagă consistenţă. La moţiune s-a văzut asta cel mai bine. Într-un moment în care orice politician cu o oarecare vocaţie ar fi măturat pe jos cu un premier aflat oricum în corzi, Alinuţa şi Vasilică au fost benigni, inofensivi, plicticoşi, toleranţi cu mizeria din tabăra adversă, aproape complici. În fond, ştii că n-ai ce căuta să vorbeşti în public atunci când nu poţi să-l pui la punct nici măcar pe Tăriceanu.

Moţiunea nu doar că a picat. Să pice ne aşteptam cu toţii, în fond. Vestea tristă a fost că, cu adevărat, am aflat, cu ocazia ei, că nu avem ce vota. Deşi ar trebui să profite din plin de calea deschisă de sirena DNA, PNL-ul pare mai degrabă un partid obosit, vexat şi, un pic aşa, el însuşi speriat de ofensiva procurorilor. Cu un Crin Antonescu buhăit şi cu dungi de la pernă cuminte în sală, liberalii nici nu mai ştiu de când nu au avut măcar un bun vorbitor, că de politicieni de carieră ne convinsesem oricum.

Într-unul din bancurile cele mai proaste cu Alinuţa (eroină universală de umor negru şi poante scandaloase), are loc următoarea conversaţie între mamă şi Alinuţa:

-         Alinuţa, nu-l mai legăna pe tata!

-         ...

-         Alinuţa, am spus să nu-l mai legeni pe tata!

-         ...

-         Alinuţa, dacă-l mai legeni pe taică-tu, te spânzur şi pe tine!

Ei, exact aşa a părut că a făcut şi Alinuţa cea din viaţa reală, la moţiune. Ponta era spânzurat, cu clăbuci la gură, în spasmele finale, iar ea, în loc să-i curme suferinţa cu un cuţit, ceva, şi apoi să îl dea jos, ca să nu-l mai vadă nimeni, s-a gândit că ar fi o idee bună să-l bâţâie un pic.

Vizualizări: 237

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: