Bani munciți

Te trezești. Gravitația, presiunea atmosferică, temperatura, le simți pe toate ca și când tocmai ai fi schimbat planeta. Ba te mai dor și oasele. Ce știu ei, tinerii? Dă Doamne să nu plouă până termini treaba! Te ridici anevoie din pat și te gândești cu ce ai putea să-ți ungi singura felie de pâine rămasă. Le drămuiești cu grijă. E duminică, ziua în care se termină mâncarea. Măcar niște margarină de aia de-a Nadiei tot mai găsești prin frigider, cât să-ți dea putere pentru călătoria ce va urma.

Ieși din casă și aerul cald te izbește ca un zid. Ți se taie răsuflarea, dar n-ai de ales: trebuie să mergi mai departe. Zici mersi că n-ai aer condiționat sau termopane acasă, cel puțin. Cu siguranță n-ai fi putut rezista schimbării bruște de temperatură. Așa, păturile puse în geam reușesc să reducă doar cu vreo 5-6 grade canicula, în apartamentul confort 2 în care cel mai nou obiect de mobilier e o farfurie rămasă de la revelion, când au venit copiii în vizită. În autobuz e și mai rău. Aer condiționat au doar trei din tot orașul. Așa ai auzit la știri, tu nu le-ai nimerit niciodată pe alea. La senzația de sufocare contribuie și aglomerația, și mirosul de subsiori nespălate. Nu cumva miroși chiar tu? Eh, tot ce se poate. N-ai mai dat drumul la apă în dimineața asta. Duminica e ziua reducerilor. În plus, de ce te-ai spăla? N-ai atât de mult de mers, la urma urmei. La cei 60 de ani ai tăi, chiar și coborâtul din autobuz e un exercițiu riscant. Întinzi piciorul tremurător, sperând să atingi bordura. O calci doar cu o treime din talpa papucului Xong Bao, te dezechilibrezi și cazi într-o mână, pleoștit pe plasa de rafie pe care o porți de la ieșirea din casă. Chiar așa, oare de ce-ai luat-o cu tine? Tu nu mergi la cumpărături, ci la muncă.

La coadă din agenție, mirosurile și înghesuiala continuă. Dar ești mulțumit. Ți-ai făcut biletul obișnuit, același de 40 de ani încoace, plus unul nou, așa cum faci întotdeauna. Dacă unești între ele cu pixul numerele bifate pe biletul nou, acestea formează o bucată de carne. Cu gândul la ea, timpul îți trece mai ușor până ajungi în față, dai bună ziua, te scotocești de bani prin toate buzunarele și plătești biletul. Poate ăsta va fi cel câștigător. Până una-alta, acum trebuie să repeți toată aventura, înapoi spre casă. Și, în timp ce stai în stație neștiind sigur cine va veni primul – autobuzul sau atacul cerebral – îți spui înciudat în barbă: ce greu a fost, și nenorociții ăștia zic că la loto se câștigă bani nemunciți!

Vizualizări: 138

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: