Ziarul Pandurul angajează redactori și reporteri. Căutăm oameni curioși să pună întrebări autorităților și personajelor interesante din societate, să scrie povești simple, dar de impact, oameni dornici să învețe o meserie în care fiecare zi e altfel. Cunoașterea Limbii Române este condiție esențială. 

Nu solicităm experiență anterioară în presă, ci doar dorința de a învăța și de a descoperi locul în care trăim. 

Dacă ești interesat să lucrezi alături de noi trimite un CV la redactia@pandurul.ro.

(închide)

Bătrâni aruncaţi în stradă de copii în pragul sărbătorilor de iarnă

Au muncit o viaţă pentru a-şi face copiii oameni importanţi, iar acum imploră mila străinilor. În această situaţie se află zeci de bătrâni care au fost trimişi la azil după ce şi-au trecut casele şi apartamentele pe numele copiilor. Asta în cel mai fericit caz, pentru că foarte mulţi sunt goniţi de acasă ca nişte animale care nu mai pot fi folosite la muncă din cauză că le-au slăbit puterile. În pragul sărbătorilor mai mulţi bătrâni au ajuns la Casa Iris din Târgu Jiu, în timp ce copiii trăiesc confortabil în casele lor. Printre aceştia se află şi Maria Văduva, o femeie în vârstă de 78 de ani, care a fost aruncată în stradă de nora sa. Printre lacrimi bătrâna îi imploră pe angajaţii Primăriei Târgu Jiu să o lase să stea la Casa Iris până în primăvară. Aici şi-au găsit adăpost peste 20 de persoane.

Maria Văduva a venit la Casa Iris în urmă cu trei zile, iar povestea sa este asemănătoare cu a multor bătrâni abandonaţi de copii. După ce au făcut sacrificii pentru a-i creşte, nu se mai pot bucura nici măcar de o vorbă bună din partea copiilor. Sărbătorile de iarnă nu mai au nici o semnificaţie pentru Maria Văduva. Printre lacrimi femeia spune că singura sa dorinţă este aceea de a ajunge lângă soţul său, decedat în urmă cu cinci luni. „Soţul meu a murit acum cinci luni, iar nora m-a scos afară din casă, în timp ce copilul meu era la serviciu. El lucrează la mină, dar nici el nu mai vrea să stau cu familia lui. Eu nu m-am certat cu nora mea şi nici cu nepoţii. Am şi doi nepoţi, unul e la liceu, iar altul în clasa a treia şi îi iubesc tare mult. Mai am o pensie de doar 550 de lei, am făcut un împrumut la CAR, iar banii sunt la copil. Acum vrea să mă bage în chirie pe undeva, îmi spune că o cameră costă 500 de lei/lună, dar eu ce mai mănânc dacă toată pensia mi-o dă pe chirie. Îmi vine să mă arunc în Jiu, poate mă ia Dumnezeu şi pe mine de sărbători”, spune Maria Văduva.

Bătrâna se roagă de angajaţii de la Casa Iris să o lase în centru până la primăvară pentru că apoi vremea se va încălzi şi va putea să doarmă pe stradă. „Am aflat de Casa Iris de la televizor şi am venit singură aici. Doamnele mi-au spus că pot sta trei săptămâni, dar le rog din tot sufletul meu să mă lase până în primăvară când se mai încălzeşte afară ca să pot dormi sub cerul liber. E vai de mine. Am fost şi eu tânără, am muncit, mi-am crescut cu drag copilul şi nu mă gândeam că mă va arunca în stradă. Eu nu vreau să supăr pe nimeni, vreau doar un acoperiş deasupra capului. Casa mea părintească e la Frânceşti, comuna Peştişani, dar sora mea a vândut-o. Mai bine muream eu, decât soţul meu. Nu mai simt nici o durere decât durerea din sufletul meu. Vă rog lăsaţi-mă să stau măcar aici”, imploră bătrâna printre suspine.

Motive banale pentru a-i scoate din casă

Bătrânii se plâng că sunt aruncaţi în stradă de copii după ce le slăbesc puterile. Pentru a-şi face părinţii să iasă pe uşă doar cu hainele de pe ei, copiii găsesc motive banale de ceartă. Alexandru Chioţea, în vârstă de 81 de ani, spune că a ajuns la Casa Iris după o ceartă pe care a avut-o cu fiul său. „Am doi copii, amândoi au familii, au case mari, fiecare are câte o maşină scumpă şi lucrează la birouri. Băiatul meu are biroul undeva prin centrul oraşului, e căsătorit şi are doi băieţi care sunt prin Timişoara. Copiii şi nepoţii mei sunt descurcăreţi, o duc bine cu banii. Eu am stat cu băiatul meu cât am fost bun de muncă, dar ne-am certat şi am ajuns la Casa Iris. Eu am muncit mult timp pentru el. Cearta noastră a plecat de la două purcele. El le-a însămânţat artificial, dar eu nu am fost lângă o purcea când a fătat, iar purceaua a omorât câţiva purcei. S-a supărat, ne-am certat şi m-a dat afară din casă. Fata e şi ea ocupată. Niciunul nu vrea să mă mai ia acasă. Mai vine băiatul pe aici, din când în când, atunci când îl cheamă doamnele administrator. Eu am muncit o viaţă întreagă, am pensie de 800 de lei/lună”, a declarat Alexandru Chioţea.

Bătrânii, consolaţi de alte persoane fără adăpost

Deşi nu e zi în care să nu plângă de dorul copiilor, bătrânii sunt consolaţi de alte persoane fără adăpost, ce la rândul lor sunt găzduite la Casa Iris. Printre asistaţii din centrul social se află şi o mamă ai cărei copii, minori cu dizabilităţi, sunt în centrul de plasament. Femeia şi copiii au rămas pe drumuri după ce soţul său a adus o altă femeie în casă. În momentul de faţă la Casa Iris sunt găzduite 23 de persoane. „Capacitatea centrului este de 32 de locuri, 16 locuri pentru femei şi 16 locuri pentru bărbaţi. În momentul de faţă, în centru sunt 8 femei, un minor şi 14 bărbaţi. Ne aşteptăm ca în perioada următoare numărul persoanelor fără adăpost să crească. Din experienţa anilor trecuţi, pe perioada de iarnă solicitările sunt mult mai mari decât în timpul verii”, a declarat Georgiana Enculescu, administratorul Casei Iris din Târgu Jiu.

Vizualizări: 203

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Comunitate:

Citește și: