În plin an electoral, liberalii au aflat că nu pot divorţa legal de PSD, adică nu pot rupe USL, decât dacă plătesc datoriile uniunii acumulate din 2012 încoace, care depăşesc binişor două milioane de euro. Cum ţepele date de partidele politice în campaniile electorale sunt la modă, presupun că actualii lideri ai PNL nu au chef acum să achite campania de la localele şi parlamentarele din 2012. Datorii către tipografii, firme de publicitate sau de sondare a opiniei publice, către presă şi aşa mai departe.

Întrebarea este, pot PNL şi PDL să fuzioneze, fără ca tribunalul să se pronunţe mai întâi cu privire la divorţul PNL de PSD? Nu, pentru că liberalii nu pot face parte în acelaşi timp din două alianţe recunoscute la tribunal, care la o adică să intre în competiţie electorală. Oricum motivele pentru care coalizarea dreptei scârţâia erau multe, dar acesta cu datoriile chiar pare greu de depăşit. Teoretic, formaţiunile componente ale USL pot face „partajul”, în sensul în care fiecare să îşi asume o parte din datorii. Numai că PSD are tot interesul să întârzie divorţul, pentru a şicana dreapta în anul electoral.

Lupta pentru fotoliul de preşedinte al României a devenit deja una foarte dură. Victor Ponta şi Klaus Iohannis sunt candidaţi despre care cunoscătorii ştiau de mulţi, foarte mulţi ani. Niciunul nu pare a fi în dizgraţia „serviciilor”, cum îi numim generic pe cei care trag sforile indiferent de regim. Pe lângă cei agreaţi, mai sunt tot felul de politicieni care vor să ajungă la Cotroceni fără a avea spatele asigurat de „băieţi”. Prezenţa lor pare să deranjeze, dacă este să ne luăm după reacţia nefiresc de virulentă de ieri a preşedintelui Traian Băsescu, care susţine că „unii candidaţi au aparţinut de anumite instituţii” şi că îi va „dezbrăca public”. Deşi pare că Băsescu se referă la candidaţi controlaţi de servicii, ceva îmi spune că îl deranjează exact cei scăpaţi de sub controlul acestora.