Culmea e că toată lumea a participat măcar la o nuntă de genul celei care vorbeam în episodul trecut, în viața lui ,și toți știm că, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, e o corvoadă pentru cei invitați. O știu și cei care fac invitațiile, dar asta nu pare să-i împiedice. Cutumele înving. Așadar, invariabil, într-un cuplu care trebuie să meargă la o nuntă va avea loc următoarea conversație:
- Mamă, pe 25 e nunta ălora!
- A cui?!
- Dracu să-i ia, unii, niște colegi de-ai verișoarei mele.
- Vară-ta primară?
- Ei, primară… De-a doua. Cred!
- Ah… Colegi de birou de-ai ei?
- Hai că ești proastă! Colegi de meserie, nu știu… Care birou, că vară-mea e vânzătoare la Carrefour?!
- Aha… Și-avem bani?
- Daaaa, chiar ne-au scris de la bancă, cică dacă nu putem plăti rata luna asta din cauza nunților e ok, putem să sărim peste, nu se supără.
- Trebuie să mergem?
- Trebuie, normal, că peste doi ani e a noastră și trebuie să le faceam o bucurie muiștilor și să-i invităm!
[el și ea fac o pauză de 3 minute de râs malefic]
- Îți mai vine costumul?
- Mă strânge de zici că-i ștrampii lu Baryshnikov! Lasă, închiriem unul de la bunică-tu, că avea cam măsura mea în tinerețe.
- Boule! Bunicul a plecat în lumea celor drepți!
- Și ce, a plecat cu costumele?
- …măcar de nu ne-ar fi păstrat loc lângă boxe…

- Peste tot e lângă boxe!
- Promite-mi că la noi nu va fi așa!
- Ei, nu va fi pe naiba…!
[cei doi izbucnesc într-un nou râs malefic, cu sughițuri malefice]

Sigur că nimeni nu se bucură să vină la o nuntă de genul ăsta. Nu se bucură mirii, nu se bucură rudele (poate socrii și câteva mătuși, un pic, dar foarte rar), nu se bucură invitații, nu se bucură nici măcar triștii ăia de guriști care vin la serviciu să cânte aceleași sârbe obosite. Măcar la înmormântări nu trebuie nimeni să se prefacă supărat (cu excepția cazului în care vorbim despre înmormântarea lui Ion Iliescu), că starea vine de la sine. La nunți, însă, te simți ca la înmormântare, dar trebuie să radiezi. Nu sunt petreceri, sunt ședințe de casting. Dac-aș fi un mare regizor, la nunțile românești aș veni să selectez actori. Zâmbetele false, pupăturile zgomotoase și cordiale, socializările entuziaste cu oameni pe care nu i-ai văzut de mult… Sfântă fecioară, aici e Hollywood, nu cantina fotbaliștilor de la Minerul (unul dintre localurile unde se fac nunțile la motru, sic!).

Vreți să vă căsătoriți? Programare la primărie și în juma de oră ați rezolvat, puteți să plecați liniștiți în luna de miere. Dacă aveți cu ce.