BREXIT ca la Gorj (ep. 2: Apocalipsa după UE)

În episodul precedent, am încercat să explic de ce mama naibii ar fi votat englezii să iasă din UE, din moment ce prețul plătit (la toate nivelurile) din calitate de membru UE este MULT MAI MIC decât cel pe care-l plătesc acum, când se pregătesc să iasă.
În acest episod, vom pleca de la ideea că Marea Britanie CHIAR VA IEȘI din UE. Deja asta nu mai e clar deloc, pentru că până și aceia care au votat pentru ieșire au realizat că naționalismul populist de doi lei al liderilor campaniei ”BREXIT” le va afecta viața lor, a votanților, personal, la modul nasol.
Dacă chiar ies, totuși, implicațiile sunt majore și sunt mai grave decât cele economice și atât. Pentru că pune sub semnul întrebării cel mai bun lucru creat de omenire în istoria ei politică: ordinea globală de după Al Doilea Război Mondial.
Ordinea aceasta este dependentă de niște instituții transnaționale, ca UE. Sigur, aceste instituții pot funcționa doar dacă statele membre își țin naționalismul sub control și contribuie (cu bunăvoință și uneori chiar cu bani) la bunul mers al acestei ordini. Odată ce poporul britanic a zis că-și bagă picioarele în această ordine și că ei vor să fie pe cont propriu, s-ar putea ca tocmai să se fi aprins fitilul și focul să se îndrepte, încet-încet, către dinamită.
Când au zis că vor să iasă, englezii au zis, de fapt, că regulile UE le-au afectat suveranitatea, atât prin mutarea polului de putere către instituțiile de la Bruxelles, cât și prin primirea prea multor străini la ei în țară. Ceea ce parțial e adevărat, desigur. Dar la fel de adevărat este că, mulțumită acestor două lucruri, care pentru UE sunt niște principii de bază, Marea Britanie a prosperat și a devenit un pol foarte important al puterii politice și mai ales economice.
Și nu doar Marii Britanii i-a mers bine. Din 1940 încoace, Europa nu doar că a fost un tărâm al păcii și al progresului, dar standardul de viață al locuitorilor ei a crescut cu un avânt incredibil. PIB-urile țărilor membre UE s-au triplat, în medie, în această perioadă.
Și, desigur, o piață comună face un război practic imposibil. Pentru că nu are sens să te lupți pentru niște resurse care sunt la comun.
Așadar, UE a fost o instituție care a devenit un stâlp al păcii și al prosperității, în ultimii 70 de ani. Sigur că asta implică niște costuri. Dar întrebarea pentru britanici și pentru toți aceia care vor să o părăsească este: nu cumva costurile ieșirii sunt infinit mai mari?

Vizualizări: 402

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: