Când credința se transformă în fanatism

Într-un text de excepție de pe blogul personal, colegul Dan Alexe (coleg de la Kamikaze) descrie o întâmplare greu de crezut, dar, se jură autorul, cât se poate de autentică: acceptat în grupul de jurnaliști care l-au însoțit pe Gigi Becali pe muntele Athos, Dan a fost, într-o seară în care parcurgea anevoios urcușul către schitul unde era cazată ”delegația” română, martorul unei întâmplări impresionante. Mai întâi a văzut, la o sută – două de metri depărtare, doi călugări care se îmbrățișau strâns. Convins că e martorul unei scene de homo-afecțiune, românul s-a gândit să facă drum întors, dar contactul vizual cu unul dintre călugări l-a făcut să înțeleagă că e în zadar și că, oricum, cei doi vor ști că secretul le-a fost descoperit. Așa că Dan a continuat să parcurgă distanța care îl separa de ei, mirându-se cu fiecare pas că bărbații nu își dau drumul din brațe, ci dimpotrivă, par să-și întărească strânsoarea, pe măsură ce martorul nedorit se apropia. În momentul în care trece pe lângă cei doi îmbrățișați, Dan Alexe își reține cu greu un strigăt de emoție: doar unul dintre cei doi era călugăr. Celălalt era chiar Gigi Becali, care plângea în hohote în timp ce era strâns la piept. Între sughițuri, Becali îi turuia călugărului la ureche lunga lui listă de păcate. Dar violul intimității tainei împărtășaniei avea să fie mai profund, pentru că, coborând privirea, Dan Alexe a văzut cum, la picioarele celor doi era așezat un sac mare de plastic verde, sprijinit pe gambele călugărului. Un sac burdușit cu bancnote.

Se întâmpla cu doar câteva săptămâni înainte ca Becali să fie arestat. Nu cred că sincera și pe undeva admirabila credință a lui Gigi a fost zgâlțâită de eșecul darului către călugări, care nu a produs efecte în ceea ce privește rezolvarea problemelor sale penale. Dimpotrivă, e posibil ca greutățile să o fi întărit. Păstrând proporțiile și respectul cuvenit pentru creștinism, situația lui Gigi îmi seamănă pe undeva cu aceea a adoratorilor unei secte al cărei lider propovăduia sfârșitul lumii în anul 2000. Data apocalipsei era bine fixată, la zi și chiar la minut, iar adepții cultului au făcut lucruri absolut aberante (părăsit familia, cheltuit toți banii de care dispuneau etc.) din convingerea că ei vor fi cei aleși, la a doua coborâre. Când evenimentul nu a avut loc, toată lumea se aștepta ca membrii sectei să demaște impostura liderului. Departe de ei gândul, însă. Falsul profet le-a spus că a intrat din nou în legătură cu respectiva zeitate și aceasta i-a comunicat că apocalipsa se va amâna pentru o dată ulterioară. Astfel, activitățile sectei s-au reluat, cu și mai multă dăruire și încredere.

O situație asemănătoare am văzut la un interviu grețos de pe B1 TV cu Traian Băsescu. Autor: Sabin Orcan. Cu limba înlocuind scaunul președintelui, domnul Orcan părea un adept cu credință de neclintit. Din cauza pupitrului generos și a filmării grijulii, însă, nimeni nu a putut vedea sacul burdușit.

Vizualizări: 147

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: