Dacă nu ați ascultat încă discursul Liei Olguța Vasilescu la ONU, dați buzna pe internet și faceți-o. Sunt 5 minute care, pentru mine, au avut efectul invers al unui upercut în bărbie executat de Mike Tyson. În sensul că nu m-a adormit, ci m-a trezit la realitate. Brusc, cu ochii măriți și groază întipărită pe chip, mi-am dat seama unde și cine suntem.

Să ne imaginăm Uniunea Europeană ca pe o caleașcă frumoasă. O trăsură remarcabilă, una pentru toți, generoasă, încăpătoare, cu brizbrizuri, cu multe bunătăți prin ea și mai ales foarte arătoasă, adică te mândrești să te arăți cu ea oriunde pe planeta Pământ și poate chiar în Univers, e una dintre cele mai frumoase opere ale omenirii de până în prezent, ce să mai... Doar că, dacă îți muți atenția de la caleașcă la caii înhămați la ea (țările membre, cum ar veni), o să sesizezi diferențele. Majoritatea sunt armăsari frumoși, pur-sânge, de toate rasele și de toate tipurile, musculoși și plini de personalitate, ba unii dintre ei tot mai dornici să-și bage **** în caleașca aia șmecheră și să fie liberi și pe cont propriu, fiecare cu teleguța lui, cel mult. Ei, dacă te uiți mai într-o parte, ascunși cât de bine s-a putut de ochiul nemilos ai publicului, vei vedea înhămați printre caii ăia superbi și un măgar jigărit și o capră râioasă. De măgarul jigărit nu ne vom ocupa acum, pentru că bulgarii sunt cu ale lor și oricum e mai bine să fii măgar decât capră, cel puțin când vine vorba de tras la caleașcă. Să ne ocupăm de capră, însă. Biata capră! Cei care s-au ambiționat s-o înhame la un loc cu armăsarii nu au luat în calcul și că săraca de ea e mult mai scundă, așa că iat-o, doamnelor și domnilor, suspendată ca proasta între nărăvașa Ungarie și măgăreasca Bulgarie, cu picioarele-i slăbănoage pedalând în gol, prin aer, de formă și-atât, în timp ce colegii armăsari o pornesc la trap înspre viitorul global. Aș merge mai departe cu textul, dar, zău, nu-mi pot lua ochii de la această parodie de animal. Fantastic, ce capră urâtă și răpciugoasă, uite-o că abia mai vede printre urdorile care-i împăienjenesc ochii, e costelivă și nemâncată, nu mai are aproape nici un dinte, fapt îmbucurător, de altfel, pentru că în pauzele de simulat trapul îi mușcă pe curioșii care se apropie de caleașcă, de fapt îi apucă turbat cu gingiile și le molfăie mânecile, fără să le provoace răni, ci lăsându-le doar niște bale verzi și urât mirositoare pe sacouri, apoi, de furie și neputință, își lasă fruntea în jos și îi împunge ca vaca, ca o capră vacă, adică, uitând că până și coarnele i-au fost tăiate de la rădăcină și vândute la corn vechi! „Marș de-aicea!”, îți vine să-i zici, mai mult de scârbă decât de frică. Sau cum se zice la capre?

Din toate motivele de mai sus, consider prezența Liei Olguța Vasilescu în guvern și mai ales cea la sesiunea ONU de la New York providențiale. Pentru că ne mințim că suntem o țară civilizată, că am evoluat, că ne-am schimbat, că reformele au dat roade, prezențele la festivaluri și reuniuni comune cu cele ale vest-europenilor ne lasă impresia că chiar am aparține de-acolo, dar, când colo, noi suntem vai de capul și de zilele noastre, niște capre râioase care nu au nici măcar decența de a vorbi o limbă comună la nivel minimal. Fără doamna Vasilescu, ne-am fi mințit în continuare.

PS – și știți ce e cel mai amuzant? Că, în loc să învețe și să crească până ajunge ca armăsarii, până și capra vrea tot mai tare să fie lăsată să plece de capul ei, că cică nu-i place toată civilizația asta cu caleașcă și alte prostii. Ea vrea să rumege iarbă dintre rahați și să behăie în timp ce urinează pe urzici.