Jucăriile Masha and the Bear (Mașa și ursul) sunt printre cele mai apreciate de cei mici în ultimii ani. Cum au ajuns, însă, aceste personaje să devină atât de populare pe cât erau Barbie, Lego sau Paw Patrol?

Mai întâi trebuie spus că jucăriile Masha and the bear au apărut după desenele animate cu același nume. Aceste desene au cucerit publicul internațional începând cu 2008. Dar să o luăm cu începutul...

Cel mai cunoscut desen animat din ultimii ani este, fără îndoială, Masha and the Bear, opera lui Oleg Kuzuvkov. Acesta a creat cele două personaje în anii 90, dar producția desenului animat nu a avut loc decât în 2008. Oleg se afla într-o stațiune de la malul Mării Negre, unde a cunoscut o fetiță care se ținea de șotii cu toți turiștii, fără a se rușina sau a se teme de nimeni. Mânca din farfuria unuia, fura jucăria altuia, fără cele mai mici tresăriri. Inițial, toată lumea se juca cu ea, dar ulterior, toți copiii începeau să-și ascundă jucăriile de ea și, ulterior, să nu se mai joace deloc cu ea. La o săptămână distanță, nimeni nu se mai juca cu micuța fetiță.

Așa i-a venit ideea lui Oleg de a crea un personaj fetiță care crede că toată lumea e făcută pentru ea. Apoi a trebuit să mai creeze un personaj, cu care fetița să interacționeze. Ideea de urs a venit din poveștile tradiționale rusești. Apoi a început să se gândească la caracteristicile ursului. Așa a decis că ursul trebuie să fie unul care a lucrat la circ, s-a pensionat și trăia departe de zgomotul așezărilor omenești. De aceea, ursul din Masha and the Bear știe să pedaleze pe bicicletă și e capabil să pescuiască.

„Toată lumea întreba dacă Masha avea părinți. Când a trebuit să aprofundăm povestea, înainte de a crea desenele animate, am hotărât că Masha are un bunic care trăiește într-o căsuță aproape de calea ferată. Apoi am renunțat la această idee și am decis că personajul adult din desene va fi ursul. Astfel că Masha a rămas fără părinți”, a povestit Oleg.

Rușii s-au folosit și de moștenirea artei sovietice în privința desenelor animate. Au adaptat însă temele și argumentele vechi la noile tehnologii, la moderintate. Una dintre cele mai de succes acțiuni a fost recuperarea desenelor animate Vesiolaya Karusel, o producție a faimosului studio Soyuzmultfilm, care s-a lansat în 1969.

Acest proiect fusese gândit inițial ca o platformă pentru noii regizori, care să-și poată proba capacitățile în capitole de câtre trei minute de durată și a devenit ulterior una dintre cele mai de succes serii animate din perioada sovietică.

Această serie, după mulți ani de întrerupere, a fost reluată și se bucură iar de succesul inițial, câștigând o mulțime de premii la festivaluri internaționale, cucerind totodată inimile telespectatorilor.

Masha și ursul a devenit curând un succes nu numai în rândul copiilor, ci și al adulților. Amuzantă, curajoasă, impulsivă, infantilă și pricepută la toate, Masha, protagonista acestei povești, este o fetiță din Rusia, care trăiește în pădure, înconjurată de animale. Da, înconjurată de animale care fug de ea. Îți dai seama? Animalele să fugă de o fetiță de trei ani. De ce? Ce putere are Masha asupra lor? Ea nu vrea decât să se joace și să se joace, la nesfârșit. Dar este atât de vehementă în această dorință a ei de a se juca, încât practic le obligă pe animale să se joace cu ea, ceea ce ele nu prea apreciază. O relație ciudată, care dă loc unor situații neobișnuite.

Într-o zi, din întâmplare, fetița a intrat în cabana Ursului și, începând de atunci, aceștia au devenit prieteni inseparabili. Liniștit și răbdător, ursul are grijă tot timpul de Masha și încearcă să o apere de belele. Ceea ce, uneori, este complicat, dat fiind caracterul Mashei. Plecând de la această bază umoristică și cu aceste personaje amuzante, Masha and the Bear este, până la urmă, o poveste despre prietenie.