Aţi observat că în fiecare zi ni se serveşte câte o porţie mică de insolvenţă? Azi aflăm de la Ciurel că insolvenţa ar putea să vină în toamnă, mâine de la Călinoiu că insolvenţa nu e cel mai rău lucru din lume, poimâine de la sindicate că poate o fi mai bine în insolvenţă, că acum e rău. Aproape că ne-am obişnuit cu ideea. După un an în care compania a fost chinuită cu tot felul de experimente, am căzut în starea de aşteptare. Ştim deja cu toţii finalul, mai rămâne să aflăm paşii care vor fi făcuţi şi care vor fi victimele colaterale.

Cel mai vehiculat scenariu este cel privind intrarea în insolvenţă în această toamnă. Cine va cere insolvenţa? Poate fi o primărie care are sume mari de recuperat, scenariu destul de puţin probabil. Poate fi unul dintre prestatorii de servicii ai Complexului Oltenia, la acest capitol datoriile CEO fiind imense, oricât ar încerca unii să ascundă realitatea. Poate fi chiar unul dintre acţionari, adică Ministerul Economiei sau Fondul Proprietatea, din dorinţa de a proteja interesele companiei care are mari probleme de lichidităţi şi de recuperare a arieratelor.

Acelaşi scenariu arată că din Complexul Oltenia vor pleca 5.000 – 7.000 de oameni, prin externalizare sau concediere fără plăţi compensatorii. CE Oltenia ar urma să păstreze doar patru cariere: Rovinari, Roşia, Jilţ Sud şi Lupoaia, iar celelalte vor fi vândute sau închise. Din patru termocentrale vor rămâne două, Turceni şi Rovinari, iar cele de la Işalniţa şi Craiova II îşi vor căuta alţi proprietari. Dacă acest scenariu va deveni realitate, şomajul va exploda în patru judeţe: Gorj, Dolj, Vâlcea şi Mehedinţi, dar unele zone, cum ar fi Motru, ar intra într-o sărăcie cruntă.

Administraţia şi sindicatele din CE Oltenia se vor aşeza iar astăzi la masa discuţiilor, în prezenţa secretarului de stat Maricel Popa. Vor căuta soluţii pentru reducerea costurilor. Oricât vor dori să evite discuţia, concedierile colective se impun, câtă vreme producţia este la jumătate faţă de cât s-a programat. Că de creştere a vânzărilor ne-am lămurit că actuala conducere nu este în stare. Rolul sindicatelor este unul major, atât pentru apărarea locurilor de muncă, dar şi pentru asigurarea plăţilor compensatorii, prevăzute de lege, dar pentru care nu există bani nici în bugetul companiei, nici în cel al statului.