E bine să știi engleză. Nu doar bine, aproape obligatoriu. Dacă am ști și rusă în momentele astea ar fi și mai bine. S-o mai rupem un pic și-n ucraineană și-ar fi perfect. Ca de obicei, televiziunile noastre obișnuite cu Măruți, Mândruți și Mirciuți sunt complet depășite la subiectul politică externă. Explicațiile pentru criza din Ucraina sunt nesatisfăcătoare și deseori contradictorii. Adevărul e că nici știriștii noștri nu prea știu. Nu prea știu pentru că nu înțeleg. Nu înțeleg pentru că vorbesc o engleză de baltă și o rusă de... deloc. Așa că deschidem site-urile și televiziunile  (CNN și BBC merg) și începem să aflăm.

În primul rând, Vestul reacționează temător și pare complet depășit de situația din Rusia, captiv în logica sa de Hollywood de tip ”dacă e Rusia înseamnă că e rău și că vor să dea cu bomba atomică”. Nu e chiar așa simplu, Rusia e mai prezentă în Occident, prin emisarii săi mai ales, decât credem. Un cameraman zelos a filmat deja un document extrem de important și top secret din care reieșea clar că Anglia nu va participa în nici un fel la pedepsirea militară sau economică a Rusiei. Ar fi fost și culmea, din moment ce o mare parte dintre miliardarii ruși sunt refugiați acolo. La decenii bune după ce Churchill și Stalin se împrieteneau, la reședința somptuoasă a celui din urmă, procesul a continuat și Anglia a devenit rusofilă complet.

Acum despre sancțiunile economice cu care Obama îl amenință pe Putin. Sunt vorbe în vânt. Oricât de coalizat, Occidentul nu poate să strângă cu ușa Rusia din punct de vedere economic. Sigur, simbolic și declarativ o pot face. Pot anula niște conferințe de afaceri, pot să refuze să semneze două-trei acorduri, pot chiar să boicoteze summit-ul G8 de la Soci, din iunie (care oricum e un fâs). Dar asta ar fi cam tot. Nu doar Anglia e prea legată economic de Rusia ca să accepte o poziție de forță fățișă împotriva colosului din est. Și alte state europene (și nu numai, ce ziceți de China?) par refractare să se alinieze în spatele Statelor Unite.

Cât despre ce face Putin în Crimeea, ne place sau nu, dar a cam adus ordinea. O ordine de tip comunist și care ne amintește de ordinea lui Iliescu de la Universitate, e drept, dar înarmarea frenetică și periculoasă a revoluționarilor (care a avut loc la Kiev sau Lvov, să nu uităm că dintre cei 98 de morți oficiali, cel puțin 16 au fost polițiști) a fost oprită în sudul și estul Ucrainei, fără ca soldații ruși să tragă mai multe de câteva focuri în aer, de avertizare. Războiul civil (care părea inevitabil într-o țară în care etnicii ruși sunt, totuși, extrem de mulți) a fost deocamdată pus pe hold de o demonstrație de forță a Rusiei, dar de aici până la o invazie e cale lungă, asta din simplul motiv că Rusia însăși are tot interesul să păstreze relații bune cu Kievul. Să nu ne ambalăm, așadar, și să încercăm să păstrăm o minte limpede în judecarea ambelor tabere. Occidentul e în relații de afaceri cu Rusia care merg foarte adânc și sunt indestructibile, iar Rusia nu e răul pur și blocul închis de după război. E doar un rău care ne convine mai puțin. Adică de ce SUA pot aduce pacea în Irak sau Afganistan iar Rusia n-ar putea-o aduce în Ucraina?