În PDL sunt trei tabere, reprezentată fiecare, logic, de câte un candidat la șefia partidului: Blaga este susținut de șmecherii cu bani ai partidului, Macovei de intelectualii săraci, iar Băsescu, orbit de nu pot eu să spun acum ce, că ne luăm niște amenzi, o susține pe Udrea.

Momentul este istoric. Greii partidului (prin ”grei” înțelegând oamenii de afaceri care îl sponsorizează și asigură liniștea) sunt gata să se dezică definitiv și public de locomotivă, cu riscul ca locomotiva să-și ia niște vagoane mai prăpădite, dar ceva mai mobilate, și să-și facă alt partid cu ele. Riscul e real și, dacă Blaga câștigă (ceea ce este foarte probabil), este ca și făcut. Și mai nasol pentru portocalii este că reproșurile pe care o tabără le face celorlalte sunt toate cât de cât justificate: bogații au dreptate când spun că intelectualii sunt niște răsfățați impertinenți care au venit rupți în fund în partid și au nevoie să facă bani din politică (motiv pentru care li s-au oferit locuri de europarlamentari, ”să aibă și ei din ce să trăiască”), intelectualii au dreptate când spun că Blaga și susținătorii lui nu au charisma necesară nici măcar cât să crească partidul în sondaje într-o perioadă de criză în care toată lumea înjură guvernul (darămite să mai câștige și alegeri) și cu toții au dreptate când spun că pasiunea ”de om bătrân” a lui Traian Băsescu pentru doamna Udrea îi întunecă deja nepermis de mult judecata politică.

Cred, deci, că PDL-ul nu va ieși întreg din congresul de sâmbătă, poate nici măcar viu. Și ce-i nasol este că frământările nevricoase din PDL se reflectă foarte fidel în întreaga societate. Și, foarte simplist și superficial vorbind, cam toate pleacă de la lipsa banilor. Stăm pe un butoi de pulbere și nu cred că vom simți nici o satisfacție când acesta îi va exploda în față naivului Ponta, iar noi vom comenta amar: ”v-am zis noi!”.