„Din toate acuzaţiile care mi se aduc, nimic nu este adevărat”, asta este ceea ce declară Marin Condescu în ultimele zile, de câte ori se întâlneşte cu presa după o reţinere, un proces, o percheziţie sau ce i se mai întâmplă. „Şi atunci de ce vi s-au pus cătuşele, de ce aţi fost reţinut 24 de ore?”, a întrebat un ziarist. „Cine ştie, poate pentru păcate pe care nu le ştiu”, a răspuns preşedintele de la Pandurii, cândva identificat cu titulatura de lider sindical.

Unul din marile păcate ale lui Marin Condescu este că nu-şi recunoaşte păcatele. Poate că legat de dosarul fabricat de Caragea şi Moţa, nu prea are ce. Să spui despre nişte contracte de cesiune de creanţe că sunt false, în condiţiile în care ambele părţi le recunosc, doar pentru că ştampila este aplicată din calculator şi că înţelegerea s-a făcut de la distanţă, pe mail, fax etc., este o dovadă de prostie. Un contract între părţi poate fi valabil şi fără ştampilă, dacă părţile îl recunosc. Sau, cum ar spune americanul, este suficientă şi o strângere de mână. Eu zic ca pe viitor, dacă nu s-a lecuit de contractele de cesiune, Condescu să apeleze la o nouă tehnică, de fapt veche, să înmoaie deştul în cerneală şi să-l aplice în dreptul semnăturii. Şi să îşi pună partenerii de afaceri să facă la fel.

Al doilea cap de acuzare din dosarul Condescu este legat de faptul că ar fi recuperat de la Pandurii mai mulţi bani decât a împrumutat clubului. Aici poliţia şi procuratura se cam bat cap în cap. Poliţia a spus oficial, pe 12 noiembrie, că din ancheta făcută sub coordonarea procurorului a rezultat că Marin Condescu a recuperat cu 200.000 RON mai mult decât a împrumutat clubului. A doua zi, acelaşi procuror scrie în referatul cu propunerea de arestare preventivă că suma este de 2,6 milioane RON, adică de 13 ori mai mare. Condescu susţine că a împrumutat clubul, de-a lungul anilor, cu 3,1 milioane de euro, aşa că era oarecum ridicol să îi reproşezi că a avut din asta un câştig de nici 40.000 de euro, cât a dat poliţia. Pe când 500.000 de euro sună altfel.

Dosarul penal al lui Condescu are elementele unui dosar fabricat, mai ales în contextul ultimului an şi jumătate, în care PSD şi-a propus ca, prin orice mijloace, să controleze tot în judeţul Gorj. Şi totuşi, din perspectiva păcatelor sale din trecut, părerea mea este că Marin Condescu merită ce i se întâmplă. Condescu nu este prima victimă a acestei maşinării formate din poliţişti, procurori, trusturi de presă, politicieni, afacerişti etc., maşinărie unsă cu foarte mulţi bani. Probabil prima victimă a fost Mischie. Maşinăria a mai funcţionat în trecut pentru a da oameni la o parte, pentru a pune alţii în loc, pentru a plasa afaceri unora, pentru a impune şi retrage candidaţi de pe colegii, iar nu de puţine ori Marin Condescu a sprijinit-o, dacă nu cumva a şi condus-o din când în când. Condescu este cel care a negociat blaturile dintre Ponta şi PDL atât în 2008, cât şi în 2012. La fel cum tot Condescu a avut o contribuţie importantă la alegerea lui Băsescu în 2004, trădând înţelegeri mai vechi cu Năstase.

Sindicalistul a ştiut să-şi urmărească interesul şi să-şi mărească puterea călcând peste principii, folosindu-se de oameni şi aruncându-i când nu mai avea nevoie de ei, făcând promisiuni şi încălcându-şi cuvântul. Poate cu excepţia cătuşelor, lui Condescu nu i s-au întâmplat în ultimul an lucruri pe care să nu le fi făcut şi el altora. Condescu a făcut jocuri la nivel mare, iar acum a devenit vânat. Rămâne de văzut dacă va scăpa, având totuşi avantajul că face parte din lumea lor şi ştie la ce să se aştepte.