Cum să compromiţi o lege!

Plecarea doctorului Arafat din Ministerul  Sănătăţii, ca urmare a cererii publice şi exprese făcută de preşedintele Băsescu, a stârnit indignarea multor persoane care au simţit nevoia de solidaritate cu ceea ce părea o nedreptate crasă. Singurul tehnician specialist din minister cu o notă de popularitate şi notorietate greu de egalat a fost pur şi simplu dat afară pe uşă de preşedintele Băsescu, care părea că apără proiectul de reforma în sistemul sănătăţii conceput de specialiştii de la Cotroceni. Intervenţia nefericită a preşedintelui şi cearta publică a acestuia pe un domeniu pe care nu-l stăpânea precum şi acuzele publice aduse lui Arafat l-au transformat pe acesta într-o victimă iar pe preşedinte l-au confirmat în poziţia de dictator. Cele câteva manifestări de solidaritate cu doctorul fugărit de preşedinte mi s-au părut normale atâta timp cât acesta este identificat ca una din puţinele persoane publice, nepolitice, care a făcut ceva pentru întreaga populaţie.  Degeaba se străduiesc câţiva să spună că SMURD-ul a fost creat cu banii statului pentru că în percepţia populară acest lucru nu mai contează atâta timp cât cu banii statului s-au făcut de regulă lucruri murdare legate de corupţie etc. M-am numărat printre admiratorii doctorului şi printre cei care l-au sancţionat public pe preşedinte pentru modul în care a tratat un om căruia i s-a făcut statuie încă din timpul vieţii sale în mintea multor oameni bolnavi sau potenţiali bolnavi. Protestele de la sfârşitul săptămânii însă nu mai au nimic de-a face cu susţinerea lui Arafat, pentru că din nefericire ele s-au transformat în altceva, ce a fost confiscat de opoziţie. De la susţinerea doctorului s-a trecut uşor la „Jos Băsescu” şi la „alegeri anticipate” la mitinguri şi proteste de stradă, la scandări cu tentă politică în aşa fel încât lumea a uitat de ce a ieşit iniţial în stradă. Mai mult,  după  primele manifestări de stradă preşedintele a mai ieşit o dată în public şi a cerut retragerea proiectului pe care l-a apărat cu atâta furie lucru care s-a şi făcut de altfel fără nici un fel de comentarii sau explicaţii din partea Guvernului. Practic, preşedintele este cel care a compromis pentru ceva timp ideea de reformă în sistemul sănătăţii, deşi toată lumea acuză sistemul şi vedem cu toţii că el nu mai poate funcţiona aşa. De fapt, primii care au sărit la gâtul proiectului au fost tocmai specialiştii din sistem care păreau că ştiu ce vorbesc chiar dacă uneori au făcut-o pe tonuri apăsate. Până la urmă, scopul dezbaterii publice este să asculţi părerile pro şi contra, dar din nefericire toţi au rămas cum s-ar zice fără obiectul muncii pentru că preşedintele s-a supărat şi le-a luat proiectul! Preşedintele trebuia să se supere pe specialiştii ministerului şi pe cei ai guvernului care n-au fost în stare şi nici n-au mişcat un deget pentru apărarea acestui proiect sau pentru menţinerea unei dezbateri coerente. Părintele acestuia, doctorul Vlădescu, în cele câteva apariţii s-a dovedit un comunicator jalnic şi s-a retras speriat sub pulpana preşedintelui scoţând în faţă indivizi ca doctorul Ciuhodaru, care n-a putut înregistra decât un trist record într-o funcţie publică şi anume acela de două zile. Şi uite aşa a fost omorât din faşă un proiect de restructurare al sistemului de sănătate, restructurare de care este într-adevăr nevoie, dar pe care nu ne-o poate explica nimeni din nefericire. Marea hibă a acestui proiect retras a pornit de la lipsa dialogului iniţiatorilor cu asociaţiile profesionale şi cu societatea civilă mizându-se prea mult pe experienţa lor proprie care s-a dovedit a fi insuficientă..... Confiscarea de către opoziţie a nemulţumirii faţă de proiect a compromis ideea de reformă şi a dat apă la moară opoziţiei într-un an în care sunt programate alegeri. Ceva acolo sus nu merge cum trebuie....

Vizualizări: 147

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: