Curtea Constituțională a României – să mâncăm toți, să trăim toți!

Căpitanul-jucător al Frăției București, o echipă de Liga a V-a din România, are 60 de ani, dar se ține bine. Joacă fotbal de semiperformanță și pe cartea lui de vizită scrie fix așa (deasupra numărului de telefon): ”Gheorghe Jurubiță Muscel – să mâncăm toți, să trăim toți!”.
Curtea Constituțională a României are o filozofie de viață foarte similară cu a căpitanului de la Frăția. Oamenii vor să trăiască toți, să mănânce toți. Și, mai ales, să nu supere pe nimeni. Curtea Constituțională a României e un fel de Curtea ”Hai Boss Că Ne Înțelegem Noi Cumva” a României. Când penalii din parlament au vrut să desființeze frumos, corect, regulamentar, prin lege adică, DNA-ul și activitatea lui, Curtea n-a zis nici că câr, nici că mâr. A aruncat rapid castana fierbinte în mâna judecătorilor, zicându-le că ei trebuie să stabilească în ce măsură legea a fost sau nu încălcată. Păi, bine, veți întreba, dar nu era așa și până acum?
Oarecum. Problema e că, dacă era, nu știm exact ce a mai făcut Curtea Constituțională a României. Pentru că ei tot au făcut ceva: au înlocuit sintagma ”în mod defectuos” din articolul 297 cu ”prin încălcarea legii”. Ceea ce, după urechea mea, face nițel mai ușoară fentarea abuzului în serviciu de către acuzați. De fapt, o face mai ușor de făcut de către avocați, în caz că găsesc unii care să se priceapă.
Și ce, asta e rău? Nu e, normal. Obiectiv vorbind, legea sună mai bine acum. Dar parcă e un semnal de încurajare pentru parlamentari, iar asta nu-mi place.
Și, pentru final, încă o paralelă. Încercarea aproape comică a Curții de a se eschiva de responsabilități și de a muta mortul pe ”Academiei” îmi aduce aminte de un banc. Într-un avion care tocmai se prăbușea, ia cuvântul căpitanul, care le spune cu voce cât se poate de calmă pasagerilor că se vor prăbuși în ocean și sunt rugați să se ungă cu alifia anti-rechini de sub scaune înainte ca impactul să se producă.
Păi și așa nu ne vor mai mânca rechinii? Întreabă un pasager, cu un pic de speranță în glas.
Ei, ba da, dar așa, mai în scârbă...

Vizualizări: 519

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: