Nu sunt monarhist, deşi mereu am avut un sentiment plăcut (parţial mândru, parţial emoţionat, parţial liniştit), când l-am auzit pe rege vorbind sau chiar când l-am văzut tăcând. Cred că există şi capete regale stupide şi neimpresionante, aşa cum de altfel o demonstrează înşişi moştenitorii lui Mihai. De asta nici nu cred că e OK să fii monarhist până la capăt. Dar, printre aceştia, mai sunt şi oameni ca Mihai I al României. Un reper de bun-simţ şi un individ care, chiar prin sticla televizorului, mi-a insuflat întotdeauna, cum spuneam, sentimente plăcute. Şi nu e deloc puţin lucru să mă faci pe mine, un antinaţionalist convins, mândru că sunt român. Regele Mihai o făcea, în ciuda vorbei sale greoaie şi poticnite.

Categoric, şi republicanii trebuie să recunoască faptul că un monarh adevărat are ceva divin şi inexplicabil pe căi logice, în ţinută şi purtare. Şi cum aş putea să explic ce mă încearcă atunci când îl văd pe rege, când eu nu sunt nici măcar patriot? Am plâns de câteva ori la imnul României, dar de mult mai puţine ori decât la imnul Craiovei. Mi se pare că avem un imn foarte urât, de altfel. Am de mult teoria că italienii, brazilienii, francezii sau chiar ruşii se motivează altfel, înainte de competiţii sportive, de pildă, când cântă împreună imnurile alea superbe. Şi cred că şi eu aş fi un pic mai patriot şi şi sportivii noştri un pic mai motivaţi dacă ăsta ar fi imnul României, nu cel actual. Măcar că i s-ar schimba versurile astfel încât să se potrivească republicii, ştiu şi eu, să vorbească cu Marius Moga...

Altfel, am văzut o serie de reportaje despre rege pe TVR 1. Văzându-l în diverse ipostaze, în decursul anilor, de când i s-a reacceptat cetățenia română și a revenit în țară, am rămas cu aceeași impresie plăcută. Chiar cu un zâmbet larg pe față, când am văzut relatarea unui sătean din Săvârșin.

După 1997, când i s-a redat cetățenia română, regele își petrecea mult timp la Săvârșin, unde se simțea ca acasă. Își petrecea zilele frumoase mergând cu mașina pe toate ulițele și, la un moment dat, a rămas împotmolit. A cerut ajutorul unui sătean care i-a replicat:
- Da' dracu te-a pus să intri acolo?
La care regele a râs și l-a întrebat:
- Dar tu știi cine sunt eu?
- Nu știu, de unde să știu?
- Sunt regele.
La care omul, sincer impresionat:
- Aaa, atunci vă rog frumos să mă scuzați, dar dracu' v-a pus să intrați acolo?

E frumos să avem rege și să-i putem spune chestii de astea. Și chiar e frumos să fii român.