Unul dintre jucătorii care practic a debutat în acest sezon la Pandurii la meciul cu Astra, Daniel Orac, a trăit la această partidă umilinţa maximă de care crede că poate avea parte un fotbalist. Mijlocaşul este de părere că atunci când suporterii echipei proprii aplaudă adversarul, este cea mai mare umilinţă pentru un jucător. Orac a fost dezamăgit şi de jocul echipei, şi de rezultat, şi de atitudinea colegilor.

Reporter: Ai re-debutat la Pandurii cu ocazia meciului cu Astra, cât de chinuitor a fost pentru tine acest re-debut?

Daniel Orac: A fost un re-debut foarte prost, nu mă aşteptam sincer, dar asta este. Am pierdut cum nu am mai pierdut de mult.

Rep.: Aţi vorbit cu colegii, aţi găsit explicaţii pentru acest eşec?

D.O.: Fiecare are explicaţia lui. Dar cum văd eu lucrurile a fost o lipsă totală de angajament şi lipsă de respect faţă de staff-ul tehnic. Când am auzit cum striga lumea din tribune, îmi părea foarte, foarte rău. Câteodată poţi, câteodată nu poţi, de data asta nu am putut. Nu ştiu dacă a fost indolenţă, sau dacă a fost neputinţă, să spunem că a fost un accident pentru că a fost primul meci. Din punctul meu de vedere puteam să jucăm şi 100 de ani şi nu băteam pe Astra. De fapt nu băteam nici o echipă la cum am jucat.

Rep.: S-a spus că e cel mai prost joc pentru Pandurii, eşti de acord cu acest lucru?

D.O..: Câţi ani am fost aici la Pandurii, niciodată acasă nu s-a jucat atât de fără vlagă, fără răutate, ca acum. Acasă noi dacă nu avem răutate nu putem câştiga. Am pierdut 17 puncte pe teren propriu în acest sezon. Înainte nu conta cu ce echipă jucam dar din minutul 1 până în minutul 90, îmi aduc aminte că luptam pentru victorie şi speram până în ultimul minut şi se întâmpla să dăm gol. Dar acum a fost şi terenul acesta mai prost şi nu s-a putut.

„Noi suntem principalii vinovaţi pentru eşec”

Rep.: S-a schimbat ceva în vestiar faţă de anul trecut?

D.O.: Când am revenit la Pandurii am găsit o atmosferă foarte bună, dar, de ce să n-o spunem, poate la unii le e prea bine şi li s-a urcat la cap. Chiar dacă mâine se vor lua de mine, asta e părerea mea şi eu aşa văd lucrurile. Antrenorii nu au nici o vină pentru acest rezultat deşi totul se sparge în capul lor. Dar noi suntem principalii vinovaţi pentru eşec. Ar trebui să dăm dovadă de foarte mare respect pentru antrenori, şi nu numai pentru ei, pentru presă, pentru conducătorii care ne plătesc şi pentru oamenii din oraş. În alte timpuri îşi băgau capul în pământ, acum vorba antrenorului, ne-am luat costume toţi. Şi în loc să venim cu salopeta am venit cu costume la meci. Trebuie să remediem greşelile şi să câştigăm la Vaslui.

Rep.: Crezi că jucătorii ştiu acum doar de frică, aşa se vorbeşte prin tribune?

D.O.: Nu ştiu ce se vorbeşte dar lumea din tribună a simţit imediat ce se întâmplă. Când fiecare şi-a văzut de treabă şi şi-a dat viaţa pe teren, lumea era cu noi chiar dacă pierdeam, acum când s-a văzut că nu alergăm şi nu jucăm au început să ne huiduiască. Şi, din punctul meu de vedere, cel mai dureros lucru a fost că i-au aplaudat pe  adversari. E cel mai rău lucru pentru un fotbalist.

Rep.: Ce crezi că e de făcut pe viitor?

D.O.: Sper să ne vedem fiecare de treaba lui, să respectăm deciziile antrenorului.

Rep.: Crezi că antrenorul e prea apropiat de jucători şi de aceea s-a ajuns aici?

D.O.: Ciobi ne-a dat libertate şi tot ce am vrut noi. Acum dacă jucătorul nu ştie să respecte un antrenor cum e Ciobi şi de la prea bine i se urcă la cap şi trece în partea cealaltă e problema lui. Fiecare jucător în parte ar trebuie să se uite la el şi să-şi dea seama că e un antrenor care e foarte bun, cel puţin pentru mine personal aşa e. Îţi dă orice ai putea să ceri de la un antrenor şi tu numai acolo în teren poţi să-i arăţi respectul ce i se cuvine. Şi nu poţi să-l arăţi decât dacă îţi dai viaţa pe teren. Dacă noi dădeam totul pe teren şi pierdeam cred că nu ne-ar fi zis nimeni nimic.

Rep.: S-a schimbat ceva din relaţia voastră cu antrenorul după acest meci?

D.O.: Nu s-a schimbat nimic. Ciobi este foarte supărat, are toate motivele din lumea să fie supărat dar sperăm să-i facem o bucurie acum la Vaslui ceea ce nu-i imposibil. A câştigat Ceahlăul la Steaua, de ce n-am câştiga şi noi la Vaslui- I-am bătut acasă în tur, de ce nu am putea bate şi acolo.

„Să lăsăm figurile şi fiţele că nu am jucat la Real Madrid”

Rep.: Prin ceea ce ai spus ai deranjat câţiva dintre colegi, la fel cum ai deranjat şi la antrenamente fiind primul la alergare?

D.O.: Nu cred, ce duşmani să-mi fac, păi ce noi ne ţinem duşmănie unul la altul- Cum nu suntem toţi în aceeaşi oală, dacă ne merge bine, ne va merge la toţi iar dacă ne va merge rău ne merge la toţi la fel. Nu mai luăm bani şi ne ducem în divizia B dacă nu jucăm. Dar nu cred că e aşa, fiecare se pregăteşte cum poate, unii au jucat, sunt mai obosiţi pentru că a fost terenul mai prost şi nu pot alerga mai tare decât cei care nu ai jucat. Nu îmi cert colegii, ei dacă am ceva de spus le spun în faţă, aşa cum fac cu toată lumea. Eu zic să lăsăm figurile şi fiţele că nu am jucat niciunul la Real Madrid, jucăm toţi la Pandurii deocamdată. Şi când ne cheamă cineva să vorbim ar fi bine să răspundem prezent. Lucrurile astea ţin de caracter sau de bun-simţ. Puteau să vină şi de la Barcelona dar când vorbeşti cu  un om eşti egal cu el, indiferent că tu ai altă meserie. Fiecare cu meseria lui dar suntem egali, indiferent că unul câştigă un milion de euro şi altul 100.

Rep.: Crezi că e o ruptură la nivelul vestiarului între sârbi şi ceilalţi jucători-

D.O.: Nu, eu nu simt nici un fel de ruptură dar nu e aceeaşi echipă unită pe care o ştiam. Noi nu putem face nimic ca sârbii să nu mai stea împreună şi la antrenamente şi în afara lor.