Nu-mi face nicio plăcere să constat că imediat după ce senzaţionalul Dan Diaconescu a câştigat combinatul de la Vâlcea am spus că nu va plăti nici un cent din suma pentru care l-a adjudecat. O să spuneţi că mai are câteva zile şi că se va întoarce din Germania unde se presupune că este plecat cu banii promişi. Pot să pariez că nici de data asta nu va aduce vreun ban şi în general DD nu va da statului nimic, niciodată.

Am spus atunci, după râsul de licitaţie organizat de împăiatul de Vulpescu, că nu cred că în spatele lui s-ar afla vreun barosan strategic şi m-am bazat pe simplul fapt că un om cu mulţi bani care vrea să cumpere ceva şi nu vrea să se ştie că el e cumpărătorul alege o interfaţă cel puţin de bun simţ, nedispusă să facă circ mediatic care nu foloseşte  unei afaceri. Vorbind cinstit nu e de vină circarul, ci managerii circului care i-au permis prin organizarea aiuritoare a licitaţiei să se dea în spectacol. Ce s-a întâmplat la Vâlcea  cred că va face ocolul lumii şi va fi folosit în cărţile de doctrine economice. Câştigătorii premiului Nobel pentru Economie de anul trecut, economiştii americani Thomas J. Sargent şi Christopher A. Sims îşi vor arunca  "cercetarea lor empirică privind cauza şi efectul în macroeconomie" şi se vor înscrie la cursurile lui DD pentru a mai învăţa şi ei câte ceva.

Premierul acestui Guvern acuză în dreapta şi în stânga şi găseşte vinovaţi din alte tabere pentru râsul transmis în direct şi la o oră de vârf de senzaţionalul DD. Dacă de organizarea licitaţiei nu e nici un dubiu că se face vinovat ministerul condus de Chiţoiu, de situaţia în care a ajuns Oltchimul se fac vinovate toate guvernările postdecembriste. Nu pot să cred că Guvernul Tăriceanu, Boc al nu ştiu câtelea şi  Ponta precum şi toate instituţiile statului abilitate şi plătite să ştie tot ce mişcă nu au ştiut de jaful de la Vâlcea. Au ştiut şi au tăcut mâlc  pentru că le-a convenit situaţia. Căpuşarea deşănţată de la aprovizionare până la desface a acestui combinat despre care presa locală a tot scris  de-a lungul timpului  n-a mişcat nici un fir de păr din capul aleşilor sau numiţilor.  Mass-media centrală află acum cu stupoare că undeva în România o mare unitate a statului a fost furată ca-n codru şi dă ochii peste cap de indignare.

Nici pe Băsescu nu-l cred dacă ne spune că nu ştia de căpuşală pentru că sunt puţine unităţi  care aparţin statului să nu fie la fel de căpuşate prin tot felul de soacre, şoferi, amante sau cumnate. Şi toată lumea tace pentru că toţi au nevoie de bani în campanie, toţi au nevoie de voturi şi toţi rămân măcar cu datorii morale la oameni pe care nu-i mai pot aresta. Altfel se poate explica goana năroadă a politicienilor după marionete botezate manageri?! Fraierii suntem noi, nu ei.