Ce ironică e și soarta asta. Taman liceul Dimitrie Bolintineanu, reputata instituție de învățământ care i l-a dat țării și omenirii pe Marean ”Almanahe” Vanghelie, a fost cât pe-aci să spargă buba corupției profunde și instituționalizate din educația românească. Dar buba a rămas cu coajă. Prin locurile unde începuse să supureze, a venit doctorul (că așa parcă e, doctor, nu?) Ponta și a reparat-o cu grijă, cu o declarație halucinantă (citez aproximativ, din memorie): ”Ce s-a întâmplat la Bolintin este un caz izolat, vreau să aflați că marea majoritate a elevilor și a profesorilor își fac bine treaba”. Acum poți să te întrebi, desigur, și care e treaba lor. Dacă treaba lor este să funcționeze (bine, rău, nu mai contează) mituindu-se unii pe ceilalți, într-un sistem fiscal de dânșii inventat, atunci da. Merge perfect.

Bacalaureatul este, de pe vremea mea încă (și n-am motive să cred că s-a schimbat ceva), cel mai instituționalizat sistem de șpagă din România. Corupția funcționează ireproșabil. Șpaga este atât de pe față încât există chiar și un cuvânt pentru ea: PROTOCOL. Ați auzit de protocol, sunt convins, domnule premier. Este suma pe care un părinte mai destoinic o strânge de la FIECARE elev. Banii ajung, cum spuneam, la profesorii din comisia care urmează să-i noteze pe cei care tocmai i-au mituit. De fapt, e mai mult o ofrandă adusă zeilor. Exact ca-n antichitate, procedeul urmărește îmbunarea forțelor superioare. În acest caz, se subînțelege că profesorii vor fi ceva mai indulgenți cu toată lumea.

Bineînțeles, asta este doar mita oficială. Fiind cvasiobligatorie, poți să privești partea bună a lucrurilor: teoretic, măcar nu favorizează pe cineva. Dar unde există mite oficiale, fiți siguri că există și mite neoficiale. Tot când am dat eu bacul am știut înainte de fiecare probă scrisă de existența câte unui semn care trebuia pus la sfârșitul lucrării, ca din întâmplare. De fapt, era un mesaj codat către profesorul corector, care știa astfel fără să fie nevoie să dezlipească în colț foaia pe care era scris autorul că analizează lucrarea unuia care a cotizat în plus sau ai cărui părinți sunt oameni pe care n-ar fi bine să-i superi. Tot ca din întâmplare, mai mereu, în orașul meu, șefi de promoție au fost copii de directori, majoritatea cel mult mediocri din toate punctele de vedere, în cei patru ani de liceu. Tocilarii de 10 care învățau tot anul veneau și ei pe următoarele locuri, respectuoși aproape. Se comenta în șoaptă și pe la colțuri, dar, per total, toată lumea era mulțumită. Important e să scapi dracului de liceu. Nu pentru că ai vrea să evoluezi sau pentru că simți o nevoie imperioasă să închei cu brio o etapă importantă a vieții. Ci din simplul motiv că, nemaifiind elev, scapi și de elevi, și de profesori. Șpaga pe care ai dat-o până în ultima clipă a fost prețul plătit ca să ieși liniștit din sistem.

www.mantzy.ro